Corsarul
(Le Corsaire)

Adolphe Charles Adam

 
Libretul Vasili Medvedev după Jules Henri St. Georges şi Joseph Mazilier
Durata 2h 30 min Pauze 2
Premieră 28 aprilie 2007
Premiera mondială 23 ianuarie 1856 Théâtre Impérial de l´Opéra Paris
Dirijor Ciprian Teodoraşcu
Regia și coregrafia Vasili Medvedev, adaptare după Marius Petipa
Scenografia Adriana Urmuzescu
Maeștri de balet soliști Petruța Almosnino, Corina Dumitrescu, Cristina Opincaru, Florica Stănescu, Gabriel Opincaru
Maeștri de balet ansamblu Tiberiu Almosnino, Gabriela Mocanu


Distribuţia 29 ianuarie 2017:

Medora:
Akane Ichii (debut)

Konrad:
Robert Enache

Gulnara:
 Lorena Negrea

Lankedem:
  Valentin Stoica

Ali:
Ryou Takaya (debut)

Birbanto:
 Miquel Duran Torrents (debut)

Prietena lui Birbanto:
 Alexandra Gavrilescu (debut)

Said Paşa:
 Antonel Oprescu

Trei odalisque:
  Bianca Stoicheciu, Eliza Maxim (debut), Kana Yamaguchi (debut)

Prietenii lui Lankedem:
 Adrian Ionescu, Mircea Ioniţă

Prietenii lui Birbanto:
 Raluca Ciocoiu, Corina Tudosanu, Daniele Ruggiero (debut), Egoitz Segura

Solo sclave:
 Yvonne Slingerland Cosialls (debut), Remi Tomioka (debut)

Solo grădină:
 Bianca Stoicheciu, Kana Yamaguchi, Eliza Maxim, Yvonne Slingerland Cosialls
şi
Ansamblul Operei Naţionale Bucureşti.
Cu participarea elevilor de la Liceul de Coregrafie “Floria Capsali” din Bucureşti

Dansul clasic este forma pură, chiar și atunci când vine vorba de libretele acelea arhaice sau chiar naive, atmosfera de sărbătoare și frumuseţea acestui stil sunt mereu prezente în spectacol. Publicul este încântat de puritatea și fragilitatea baletului clasic, ca și de uimitoarele calităţi ale dansatorilor din ultimii ani. Limbajul coregrafic este unul simplu și usor de înţeles de către public. Toate aceste atribute sunt prezente și în „Corsarul”, care are deja 150 de ani de când este jucat și care a rămas pe gustul spectatorilor îndrăgostiţi de baletul classic.
Vasili Medvedev – coregraf

Invit cu cea mai mare plăcere publicul de toate vârstele să vină alături de noi, pentru că spectacolul se adresează deopotrivă atât celor mici, cât și celor mari, iar dinamismul dansatorilor, simfonia culorilor și muzica de cea mai bună calitate le vor oferi, cu siguranţă, tuturor tot atâtea motive de bucurie.
Ciprian Teodorașcu – dirijor

Șoaptele mării

„Corsarul”, compus de Adolphe Charles Adam pe un libret de Jules-Henri Vernoy de Saint-Georges – care, la rândul lui a fost inspirat, se pare, de poemul cu același nume al lui Lord Byron – este una dintre cele mai captivante lucrări de balet din istoria muzicii clasice. Palpitanta poveste a baletului îi are în centru pe Konrad, un pirat curajos, și Medora, o frumoasă fată.

Prima coregrafie a baletului i-a aparținut lui Joseph Mazilier, care și-a prezentat spectacolul la Opera din Paris în 1856, însă aproape toate producțiile ulterioare sunt derivate din cele patru montări semnate de Marius Petipa la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. Dacă prima variantă a spectacolului (1863) a fost gândită special pentru prim-balerina Maria Surovshchikova-Petipa, soția sa, ultima – și cea mai reușită, din 1899 – a fost creată pentru prim-balerina Pierina Legnani.

Sinopsis

Actul I

Piaţa unui bazar oriental din Adrianopole. Negustorii își etalează mărfurile colorate lângă târgul de sclave. În piaţă își face apariţia un grup de corsari conduși de Konrad. Acesta o întâlnește pe tânăra grecoaică Medora, ce se află sub tutela negustorului Isak Lankedem. Între cei doi se înfiripă o dragoste fulgerătoare. În același timp, în bazar, sosește într-o litieră Seid Pașa, care vrea să cumpere sclave pentru haremul său. Ochii i se opresc asupra frumoasei Gülnara, dar până la urmă este cucerit de farmecul Medorei. Seid Pașa face un târg cu Lankedem, în urma căruia Medora și Gülnara urmează să fie trimise în haremul său. Planurile îi sunt însă zădărnicite de Konrad, corsarii răpind-o pe Medora împreună cu celelalte sclave și luând drumul mării spre insula corsarilor.

Actul al II-lea

Konrad și Medora se află la refugiul piraţilor. Cei doi îndrăgostiţi sunt fericiţi, iar Medora își schimbă hainele cu cele de corsar, bucurându-se de libertate alături de iubitul său. Prietenul lui Konrad, Birbanto, aduce sclavele capturate și pe Lankedem, care tremură de frică. Sclavele îl imploră pe Konrad să le elibereze. Acesta acceptă, la insistenţele Medorei, ceea ce îi nemulţumește pe Birbanto și pe unii dintre corsari. Konrad repetă ordinul și îl obligă pe Birbanto să se supună. Lankedem, care aude disputa corsarilor, se apropie de Birbanto și îi sugerează un plan pentru recuperarea sclavelor și a Medorei: el strecoară un somnifer în cupa de vin pe care i-o trimite lui Konrad. La scurt timp după ce acesta golește potirul, cade într-un somn adânc. Eforturile Medorei de a-și trezi iubitul rămân fără succes. Deodată, câteva figuri mascate, înfricoșătoare își fac apariţia. Medora ia pumnalul lui Konrad și încearcă să se apere, rănindu-l în toiul luptei pe conducătorul atacatorilor. În cele din urmă, este copleșită de forţa agresorilor și este răpită.

Actul al III-lea

În palatul lui, Seid Pașa se bucură de compania frumoasei Gülnara. La un moment dat, apar Lankedem și Medora. Seid-Pașa este fericit, la fel și Gülnara care se bucură să își revadă prietena. Câţiva pelerini se opresc la palat în drumul lor spre Mecca și cer găzduire. Seid-Pașa nu numai că acceptă, dar îi și invită pe oaspeţi la o serbare în grădina palatului. În acest timp, Konrad își dezvăluie identitatea Medorei, abandonându-și veșmântul. Oaspeţii se dovedesc a fi corsarii, care au venit să o salveze pe Medora. Aceștia fac o ambuscadă, în urma căreia Seid-Pașa fuge din palat. Gülnara îl roagă pe Konrad să o apere de Birbanto, care o urmărea. Medora îl recunoaște pe Birbanto după rana pe care i-o făcuse pe când se luptase cu el și îi spune lui Konrad despre trădarea acestuia. Birbanto încearcă să-l omoare pe Konrad, dar este învins. Corsarii pleacă mai departe în căutarea unor noi aventuri. Dintr-o dată începe furtuna, corabia lor se izbește de o stâncă și dispare în adâncuri. După ce natura se liniștește și marea se calmează, pe o stâncă, în lumina lunii, se văd două siluete îmbrăţișate. Sunt Medora și Konrad.