Corsarul
(Le Corsaire)

Adolphe Charles Adam

 
Libretul Vasili Medvedev după Jules Henri St. Georges şi Joseph Mazilier
Durata 2h 30 min Pauze 2
Premieră 28 aprilie 2007
Premiera mondială 23 ianuarie 1856 Théâtre Impérial de l´Opéra Paris
Dirijor Ciprian Teodoraşcu
Regia și coregrafia Vasily Medvedev, adaptare după Marius Petipa
Scenografia Adriana Urmuzescu
Maeștri de balet soliști Florica Stănescu, Gabriel Opincaru, Oana Vuluţă, Petruţa Almosnino
Maeștri de balet ansamblu Florin Mateescu, Raluca Ciocoiu
Maeştri balet elevi Magdalena Tomulescu, Ruxandra Cioată
Distribuție  

Distribuţia 19 martie 2017:

Medora:
Andra Ionete
Konrad:
Bogdan Cănilă
Gulnara:
 Ada Gonzalez
Lankedem:
  Sergiu Dan
Ali:
Cristian Preda

Birbanto:
Egoitz Segura (debut)
Prietena lui Birbanto:
 Adina Manda
Said Paşa:
 Antonel Oprescu
Trei odalisque:
 Biana Stoicheciu, Greta Niță, Kana Yamaguchi
Prietenii lui Lankedem:
 Adrian Ionescu, Mircea Ioniţă
Prietenii lui Birbanto:
 Raluca Ciocoiu, Corina Tudosanu, Răzvan Cacoveanu, Ionuţ Diniţă (debut)
Solo sclave:
 Alice Minoiu, Kana Arai
Solo grădină:
 Bianca Stoicheciu, Greta Niță, Kana Yamaguchi, Yvonne Slingerland Cosialls
şi
Ansamblul Operei Naţionale Bucureşti.
Cu participarea elevilor de la Liceul de Coregrafie “Floria Capsali” din Bucureşti



Sinopsis

Actul I

Piaţa unui bazar oriental din Adrianopole. Negustorii își etalează mărfurile colorate lângă târgul de sclave. În piaţă își face apariţia un grup de corsari conduși de Konrad. Acesta o întâlnește pe tânăra grecoaică Medora, ce se află sub tutela negustorului Isak Lankedem. Între cei doi se înfiripă o dragoste fulgerătoare. În același timp, în bazar, sosește într-o litieră Seid Pașa, care vrea să cumpere sclave pentru haremul său. Ochii i se opresc asupra frumoasei Gülnara, dar până la urmă este cucerit de farmecul Medorei. Seid Pașa face un târg cu Lankedem, în urma căruia Medora și Gülnara urmează să fie trimise în haremul său. Planurile îi sunt însă zădărnicite de Konrad, corsarii răpind-o pe Medora împreună cu celelalte sclave și luând drumul mării spre insula corsarilor.

Actul al II-lea

Konrad și Medora se află la refugiul piraţilor. Cei doi îndrăgostiţi sunt fericiţi, iar Medora își schimbă hainele cu cele de corsar, bucurându-se de libertate alături de iubitul său. Prietenul lui Konrad, Birbanto, aduce sclavele capturate și pe Lankedem, care tremură de frică. Sclavele îl imploră pe Konrad să le elibereze. Acesta acceptă, la insistenţele Medorei, ceea ce îi nemulţumește pe Birbanto și pe unii dintre corsari. Konrad repetă ordinul și îl obligă pe Birbanto să se supună. Lankedem, care aude disputa corsarilor, se apropie de Birbanto și îi sugerează un plan pentru recuperarea sclavelor și a Medorei: el strecoară un somnifer în cupa de vin pe care i-o trimite lui Konrad. La scurt timp după ce acesta golește potirul, cade într-un somn adânc. Eforturile Medorei de a-și trezi iubitul rămân fără succes. Deodată, câteva figuri mascate, înfricoșătoare își fac apariţia. Medora ia pumnalul lui Konrad și încearcă să se apere, rănindu-l în toiul luptei pe conducătorul atacatorilor. În cele din urmă, este copleșită de forţa agresorilor și este răpită.

Actul al III-lea

În palatul lui, Seid Pașa se bucură de compania frumoasei Gülnara. La un moment dat, apar Lankedem și Medora. Seid-Pașa este fericit, la fel și Gülnara care se bucură să își revadă prietena. Câţiva pelerini se opresc la palat în drumul lor spre Mecca și cer găzduire. Seid-Pașa nu numai că acceptă, dar îi și invită pe oaspeţi la o serbare în grădina palatului. În acest timp, Konrad își dezvăluie identitatea Medorei, abandonându-și veșmântul. Oaspeţii se dovedesc a fi corsarii, care au venit să o salveze pe Medora. Aceștia fac o ambuscadă, în urma căreia Seid-Pașa fuge din palat. Gülnara îl roagă pe Konrad să o apere de Birbanto, care o urmărea. Medora îl recunoaște pe Birbanto după rana pe care i-o făcuse pe când se luptase cu el și îi spune lui Konrad despre trădarea acestuia. Birbanto încearcă să-l omoare pe Konrad, dar este învins. Corsarii pleacă mai departe în căutarea unor noi aventuri. Dintr-o dată începe furtuna, corabia lor se izbește de o stâncă și dispare în adâncuri. După ce natura se liniștește și marea se calmează, pe o stâncă, în lumina lunii, se văd două siluete îmbrăţișate. Sunt Medora și Konrad.