Falstaff

Giuseppe Verdi

 
Supratitrat Da Premieră 19 februarie 2015
Premiera mondială 9 februarie 1893, Teatro alla Scala din Milano
Regia Graham Vick
Scenografia Samal Blak
Lighting design Giuseppe di Iorio
Maestru de cor Stelian Olariu
Asistent maestru de cor Daniel Jinga
Distribuție  


”Falstaff”, ultima operă compusă de Giuseppe Verdi, revine pe scena Operei Naţionale Bucureşti după mulţi ani de absenţă din repertoriu, în viziunea regizorală a lui Graham Vick, artist britanic cunoscut pentru montările sale originale şi experimentale. Producţia pe care a realizat-o în 1999 la Royal Opera House „Covent Garden” din Londra, inspirată din picturile artistului renascentist Pieter Bruegel, este extrem de sugestivă în ceea ce priveşte stilul aparte al lui Graham Vick, iar această amprentă regizorală se regăseşte şi în spectacolul „Falstaff” creat pe scena Operei bucureştene.

 

Sinopsis

Act 1
Scena 1

Sir John Falstaff îşi hrăneşte stomacul cuprinzător cu ajutorul furtişagurilor şi profitând de titlul său nobiliar. Dr. Cajus este convins că Falstaff şi cei doi asociaţi ai săi, Bardolfo şi Pistola l-au jefuit noaptea trecută. Din păcate era prea beat pentru a-și dovedi  acuzația.

Pentru a-şi achita nota de plată cu care este dator, Falstaff scrie scrisori de dragoste soţiilor a doi bărbaţi înstăriţi. Când Bardolfo şi Pistola refuză să ducă scrisorile, Falstaff ridiculizează noul simţ al onoarei proferat de aceştia şi îi dă afară.

Scena 2

Alice Ford şi Meg Page descoperă că au primit scrisori de dragoste identice. Împreună cu fiica lui Alice, Nanetta, şi cu Doamna Quickly hotărăsc să se răzbune pe Sir John Falstaff.

Bardolfo şi Pistola au nevoie de un nou şef. Ei îl informează pe Ford de planul lui Falstaff, care vrea să-i seducă soţia. Îndemnat de Dr. Cajus, care este îndrăgostit de Nannetta, Ford decide să-i facă o vizită incognito lui Falstaff. În timp ce se urzeşte acest plan, fiica lui Ford are parte de câteva momente de tandreţe cu iubitul ei, Fenton.

Actul II
Scena 1

Prefăcându-se că regretă cearta, Bardolfo şi Pistola se întorc la Falstaff. Doamna Quickly îi aduce lui Falstaff mesajul de la Alice: ea a primit scrisoarea şi este disponibilă să-l întâlnească între orele două şi trei după-amiaza. Falstaff muşcă momeala.

Bardolfo anunţă un anume domn Brook. Ford intră cu o solicitare bizară: este îndrăgostit nebuneşte de o femeie măritată – Alice Ford – dar ea nici nu vrea să audă de el. El îi va dărui lui Sir John Falstaff o mică avere pentru a o seduce: odată ce-și va fi pierdut virtutea, Alice va fi tentată să păcătuiască din nou. Falstaff ia banii garantându-i noului său prieten că va avea succes deoarece deja are o întâlnire cu Alice, chiar în acea după-amiază. Rămas singur, Ford este consternat de confirmarea infidelităţii soţiei sale, dar mulţumeşte sentimentului geloziei că i-a redat masculinitatea.

Scena 2

Planul femeilor este să aştepte până când Falstaff va rămâne singur cu Alice, apoi să pretindă că soţul gelos se întoarce acasă, să îl facă pe Falstaff să se ascundă într-un coş de rufe iar apoi să arunce coşul, cu tot cu Falstaff, pe fereastră, în râu. Ele trebuie însă să improvizeze pentru că Ford chiar se întoarce atunci acasă, hotărât să îşi facă de ruşine soţia şi pe amantul ei aristocrat. Sunetul sărutărilor din spatele unui paravan îi trădează pe îndrăgostiţi. Ford îşi cheamă prietenii să fie martori la umilirea soţiei sale, dar în loc de Falstaff şi Alice îi descoperă pe Nannetta şi Fenton. Ford jură lui Fenton că nu i-o va da în căsătorie pe fiica sa.

Alice îl face pe soţul ei să vadă cum Falstaff este aruncat în apă, în văzul tuturor şi fără  menajamente. Astfel, nu numai Falstaff este luat în derâdere.

Actul III
Scena 1

În timp ce Sir John se usucă la soare, el meditează la felul în care a ajuns lumea, dar depresia sa este curând alungată cu ajutorul unei căni de vin fiert.

O altă vizită din partea Doamnei Quickly îl enervează, dar ea îi aduce o scrisoare de la Alice, iar el nu poate rezista tentaţiei. Este o întâlnire tainică de dragoste în parc, la miezul nopţii. El va trebui să poarte coarnele legendarului Vânător Negru.

Între timp, Alice organizează rolurile tuturor celorlaţi, roluri pe care le au de jucat în farsa din timpul nopţii. Nannetta va fi Regina Zânelor, acoperită de un văl alb. Ford îi promite în secret lui Cajus că îl va căsători cu Nannetta în acea seară, dar Doamna Quickly aude totul.

Scena 2

Alice are planul ei de a o căsători pe Nannetta cu Fenton. La miezul nopţii, Falstaff intră în parc plin de dorinţe, Alice se strecoară prin tufişuri şi îl ademeneşte. Când află că Meg li se va alătura, Sir John freamătă de fericire. Se aude un strigăt şi Alice fuge. Falstaff rămâne singur şi îngrozit de parcul care parcă prinde viaţă, îl înconjoară, în bântuie şi îl sperie teribil. Spiritele îl terorizează pentru a-l face să promită că se va căi, dar Falstaff îl recunoaşte pe Bardolfo şi îşi dă seama că totul este o farsă. Când femeile se descoperă şi domnul Brook se dovedeşte a fi Ford însuşi, Sir John se aşează descumpănit.

Ford anunţă o nouă surpriză: nunta Reginei Zânelor. Acoperită într-un văl alb, ea se va căsători cu un personaj misterios, dar un alt cuplu doreşte să primească şi el binecuvântarea. Încurajat de Alice, Ford cade de acord cu ambele căsătorii. El le cere cuplurilor să îşi dezvăluie identitatea: în amuzamentul general el vede că Regina Zânelor, pe care tocmai a măritat-o cu Cajus, este nimeni altul decât Bardolfo. Alice l-a păcălit şi l-a făcut să-şi acorde consimţământul la căsătoria fiicei lui cu Fenton. Prins în propria capcană, Ford îi iartă pe cei doi îndrăgostiţi şi acceptă căsătoria lor. Ford îi cere lui Sir John să plătească cina, iar toţi cad de acord că lumea ar putea fi numai o glumă, plină de bufoni, dar cine râde la urmă râde mai bine.