Elixirul dragostei
(L’elisir d’amore)

Gaetano Donizetti

 
Libretul Felice Romani după un libret de Eugène Scribe pentru opera „Le Philtre” de Daniel - François Auber
Durata 2h 40min Pauze 1
Limba Italiană Supratitrat DA Premieră 20 mai 2012
Premiera mondială 12 mai 1832, Teatro Cannobiana din Milano
Dirijor Iurie Florea
Regia Marco Gandini
Scenografia Adriana Urmuzescu
Maestru de cor Stelian Olariu
Lighting design Virginio Levrio
Asistent de regie Ştefan Neagrău
Asistent maestru de cor Daniel Jinga
Serigrafie costume Cătălina Florescu, Luiza Soporeanu

Distribuţie 19 februarie 2017:

Adina: TBA
Nemorino:
Florin Guzgă – invitat Opera Naţională Română Iaşi
Belcore:
Daniel Pop
Dulcamara:
Vicenţiu Ţăranu
Gianetta:
Cristina Eremia

Marco Gandini – regizor

„Povestea şi muzica din Elixirul sunt într-un anume sens contemporane, nu găsim în ele elemente arhaice, vechi. Găsim înţelegere în tema unui tânăr adolescent îndrăgostit şi cu puţină experienţă de viaţă, care crede în iluzia unui medicament care să rezolve dragostea sa. La fel, este de înţeles tema dorinţei de dragoste care se distinge, în mod diferit, între personajele principale ale terţetului amoros Adina, Nemorino şi Belcore. Ne simţim aproape de dezvoltarea melodică a lui Nemorinoşi cântăm şi noi cu el cu uşăratate tralalalala”.

Prof. univ. dr. Mihai Cosma „Actualitatea muzicală” nr. 6 CXXXII, iunie 2012
„Înainte de finalul stagiunii (stagiunea 2011-2012), Opera Naţională bucureşteană a invitat publicul la o nouă versiune a operei Elixirului dragostei, a treia încercare de a impune regizoral acest titlu care beneficiază de o muzică atât de fermecătoare – poate cea mai atractivă, mai melodioasă şi mai de succes dintre partiturile lui Donizetti. A fost mai întâi propunerea lui Ştefan Neagrău, în 1991 (cu Ionel Voineag şi Simina Ivan, bagheta revenindu-i lui Camil Marinescu), apoi varianta lui Cornel Todea, în 1999 (cu Mihaela Stanciu şi Robert Nagy, la pupitru aflându-se Iurie Florea), acum fiind rândul unui invitat italian, Marco Gandini”.

 

Din inima Italiei

Creată în doar şase săptămâni pe un libret de Felice Romani, „L’elisir d’amore” a devenit, între 1838 şi 1848, cea mai cântată lucrare de operă din Italia. Cu o acţiune ce se desfăşoară în Ţara Bascilor, la începutul secolulului al XIX-lea, „L’elisir d’amore” îi aduce în centrul atenţiei pe Nemorino, un ţăran sărac, şi pe Adina, o tânără bogată. În această poveste emoţionantă şi plină de umor – Nemorino, spre exemplu, capătă curajul de o cuceri pe Adina doar după ce bea dintr-o poţiune ce se dovedeşte a fi vin – se regăseşte o întreagă galaxie de personaje împrumutate din tradiţia commediei dell’ arte, dar şi trăsăturile temperamentale ale italienilor. Un maestru al operei comice (opera buffa), asemenea lui Rossini, Donizetti a creat, aşadar, prin „L’elisir d’amore”, nu doar o poveste încântătoare despre iubire şi o lucrare muzicală de excepţie, ci şi un profil al ţării sale.

Sinopsis

Actul I

Locuitorii unui orăşel se întorc de la lucru şi se relaxează în faţa televizorului, urmărind poveştile de dragoste din seriale. Nemorino, un tânăr îndrăgostit până peste cap de Adina, se plânge că nu-i poate oferi fetei decât dragostea sa, fiind sărac. Adina comentează cu prietenii ei povestea lui Tristan şi a Isoldei, în care Tristan a câştigat inima Isoldei oferindu-i să bea o poţiune fermecată pentru a o face să se îndrăgostească de el. Soseşte sergentul Belcore cu soldaţii lui. Trufia sergentului o amuză pe Adina, dar asta nu-l impiedică să-i ceară mâna. Adina îi spune însă că o să se mai gândească. Nemorino îi mărturiseşte Adinei dragostea sa. Ea, vrând să-l necăjească, îi spune că mai bine s-ar îngriji de unchiul său, grav bolnav, decât să se ţină de capul ei, deoarece ea vrea să fie „liberă ca aerul”.

În localitate apare Dulcamara, un vânzător de iluzii, un impostor care îşi câştigă existenţa din şarlatanii. Nemorino îl întreabă pe Dulcamara dacă are elixirul dragostei, cel din povestea „Tristan şi Isolda”. Dulcamara îi dă un lichid preparat pe loc. Nemorino cumpără poţiunea cu ultimii bani pe care-i are şi bea din ea. Sigur de acum că va câştiga dragostea Adinei, Nemorino se preface indiferent faţă de ea. Pentru a-l pedepsi, ea flirtează cu Belcore, care încearcă să o convingă să se căsătorească pe loc cu el. Speriat, Nemorino o imploră pe Adina să mai aştepte o zi, dar ea îl ignoră şi invită întreaga localitate la petrecerea de nuntă. Nemorino fuge, plângându-se că este ruinat în urma cumpărării elixirului lui Dulcamara.

Actul al II-lea

Pregătirile petrecerii de nuntă sunt în toi. Dulcamara, care s-a autodeclarat maestru de ceremonii, stă alături de miri. Gândurile Adinei sunt distrase de Dulcamara, care le propune acestora să cânte o barcarolă. Când duetul se încheie, Adina pleacă împreună cu Belcore pentru a semna contractul de căsătorie, iar oaspeţii se retrag. Rămânând în urmă, Nemorino îl imploră pe Dulcamara să-i mai vândă din elixir, deşi nu are bani să plătească. Belcore revine, enervat că Adina a amânat nunta până la căderea nopţii. El îl întreabă pe Nemorino de ce este trist. Tânărul îi explică problemele sale financiare, iar sergentul îl convinge să se alăture armatei şi astfel să primească un bonus rezervat voluntarilor. Belcore îi dă o uniformă şi bani.

Invitatele de la nuntă află de la Gianetta că unchiul lui Nemorino a decedat şi că i-a lăsat acestuia averea. Când tânărul revine, ameţit din pricina presupusului elixir, ele îl compleşesc cu atenţii. Neştiind că a primit moştenirea, el crede că acesta este efectul elixirului. Adina şi Dulcamara sosesc exact în momentul în care Nemorino este înconjurat de fete. Acest lucru, dar şi faptul că tânărul s-a înrolat în armată, o înfurie pe Adina. Sperând să-i poată oferi şi Adinei elixirul, Dulcamara afirmă că popularitatea lui Nemorino se datorează poţiunii magice. Adina refuză să bea elixirul şi îi răspunde că ea îl va cuceri pe Nemorino prin propriile farmece. Nemorino este emoţionat pentru că i se pare că a văzut o lacrimă pe obrazul Adinei, dar, când ea reapare, el se preface dezinteresat. Adina îi dezvăluie lui Nemorino dragostea ei.

Belcore află că Adina s-a logodit cu Nemorino şi se consolează cu faptul că alte mii de femei îl aşteaptă. Spunând tuturor că fericirea lui Nemorino se datorează elixirului, Dulcamara mai vinde câteva sticluţe localnicilor.