Motanul Încălțat

Cornel Trăilescu

 
Durata 2h 10 min Pauze 1
Limba Română Premieră 4 mai 2006
Premiera mondială 22 martie 1964
Regia Gelu Colceag
Scenografia Viaceslav Vutcariov
Coregrafia Roxana Colceag
Maestru de cor Daniel Jinga
Distribuție  

dirijor: Ciprian Teodorașcu

Cotoșman:
Cristina Eremia
Domnița:
Valentina Tudose – invitat
Doica:
Sorana Negrea
Ionică:
Ciprian Pahonea (debut)
Împăratul:
Liviu Indricău
Marele Dregător:
Dan Indricău
Robul:
Valentin Vasiliu (debut)
Uriașul:
Iustinian Zetea (debut)
Un curtean:
Marius Boloș
Primul slujitor:
Valentin Racoveanu
Al II-lea slujitor:
Lucian Corchiș
Al III-lea slujitor:
Florin Simionca
Al IV-lea slujitor:
Ion Dimieru (debut)
Primul tâlhar:
Vasile Chișiu
Al II-lea tâlhar:
Daniel Filipescu
Iepurașul alb:
TBA



Operă în trei acte pentru copii de Cornel Trăilescu
Libretul de Tudor Muşatescu şi Nina Stoiceva
(după basmul omonim de Charles Perrault)

 

Aventurile lui Cotoșman

Povestea motanului năzdrăvan ce folosește nenumărate trucuri pentru a obține putere, bogăție și mâna unei prințese pentru stăpânul lui, i-a cucerit de-a lungul timpului nu doar pe regizorii de teatru și film, ci și pe compozitori care, pornind de la basmul lui Perrault, au scris lucrări de operă remarcabile.

Așa sunt, spre exemplu, cele semnate de nume precum César Cui (1913), Xavier Montsalvatge (1948), dar și Cornel Trăilescu, care a compus, în 1961, „Motanul încălțat” pe un libret de Tudor Mușatescu și Nina Stoiceva. Jucat pentru prima dată la Opera Română din București, în 1964, cu tenorul Valentin Teodorian în rolul principal, spectacolul a devenit una dintre cele mai longevive creații din repertoriul Operei Naţionale Bucureşti.

După mai bine de 40 de ani de la premieră, în 2006, „Motanul încălțat” a fost din nou pus în scenă la Opera Națională, de data aceasta de către regizorul de teatru Gelu Colceag, care și-a făcut, prin acest spectacol, debutul în regia de operă.

Sinopsis

Actul I

Povestea începe cu tânărul Ionică (tenor), care îşi deplânge viaţa sărăcăcioasă, deznădăjduit. Deodată, spre uimirea lui, motanul său, Cotoşman (soprană), singurul său prieten, începe să îi vorbească cu glas omenesc, încurajându-l prin vorbe înţelepte. Deodată, se aud voci în apropiere. Sunt slujitorii Împăratului, care fugăresc un iepuraş alb. Ionică se ascunde, iar Motanul se urcă repede într-un copac şi, după câteva miorlăituri aprige, li se înfăţişează slujitorilor drept „Cavalerul Cotoşman” şi îi ameninţă că vor fi aspru pedepsiţi pentru îndrăzneala de a fi încălcat hotarele moşiei stăpânului său, „Voievodul Ionică de Carambas – Bambas – Strambas”. Slujitorii, înspăimântaţi, cer îndurare motanului. Bucuroşi de a fi scăpat cu viaţă, ei îi jură credinţă, iar Cotoşman le porunceşte să-l înştiinţeze pe împăratul lor că „Voievodul Ionică” va trimite în dar un iepuraş alb pentru Domniţă, fiica Împăratului.

După plecarea slujitorilor, Ionică, nedumerit, încearcă să afle planurile Motanului, dar tocmai atunci năvălesc doi tâlhari care se ceartă pe o boccea furată. Văzându-l pe Motan, hoţii îl prind, cu gândul de a-l vinde, dar se sperie grozav auzindu-l pe Cotoşman vorbind omeneşte şi o iau la fugă uitând de pradă. În boccea Motanul găseşte o pelerină, un guleraş şi… o pereche de cizme! Îmbrăcat astfel, va arăta ca un adevărat cavaler.

Actul al II-lea

Tabloul 1
La curtea Împăratului „domnesc” somnul şi lenea. Doar Marele Dregător (bas) unelteşte din umbră urmărind să ocupe tronul ţării. Motanul şi „Voievodul Ionică” ajung la palat cu darul pentru Domniţă. Marele Dregător îi cere Împăratului să fie de acord cu mărirea birurilor, dar Motanul intervine, în numele poporului, pentru a-l opri, argumentând că oamenii sunt prea săraci pentru a fi în stare să plătească biruri atât de mari. Convins de Marele Dregător că Motanul încearcă să-l dea jos de pe tron, Împăratul le porunceşte slujitorilor să îl închidă pe acesta în turn. Ajutat de cei patru slujitori pe care îi cruţase cândva, Motanul sare pe fereastră.

Tabloul 2
Ne aflăm acum în turnul cetăţii. Aici ei găsesc un alt nefericit, un Rob (bas) osândit să ude mereu cu lacrimile sale coroana a Împăratului. Motanul vine să-şi scape prietenii. La îndemnul lui, Robul îşi rupe lanţurile. Toţi fug, însă Motanul se ascunde pentru a-l înfrunta pe Marele dregător. Acesta este doborât de Motanul care îi aruncă în faţă praf de strănutat.

Tabloul 3
În camera Domniţei, în timp ce doica îngână un cântec de leagăn, fata se gândeşte la frumosul flăcău necunoscut pe care îl zărise pentru o clipă în sala tronului. Tiptil, Marele Dregător se apropie de Împăratul adormit pe care vrea să-l ucidă, dar Motanul, slujitorii şi Robul eliberat apar la timp pentru a-l opri. Marele dregător este închis în turn. În urma invitaţiei făcute de Cotoşman, întreaga curte porneşte către meleagurile marelui Voievod Ionică.

Actul al III-lea

Tabloul 1
Motanul are un plan dibaci. El îl dezbracă pe Ionică şi îl trimite la râul din spatele colibei. Apoi, începe să strige plângându-se că stăpânul său a fost „jefuit de tâlhari şi aruncat în râu!”. Alaiul împărătesc soseşte şi, aflând groaznica „nenorocire” care i s-a întâmplat marelui „Voievod Ionică”, Împăratul porunceşte să fie aduse degrabă de la castel un rând de haine noi şi strălucitoare. Îmbrăcat astfel, Ionică îi impresionează pe toţi cei prezenţi, dar mai cu seama pe Domniţă, fiica Împăratului.

Tabloul 2
Pentru Cotoşman a mai rămas o singură problemă de rezolvat: castelul Voievodului Ionică. În depărtare se vede Castelul Căpcăunului. „Iată castelul stăpânului meu!” anunţă Motanul şi întreg alaiul porneşte într-acolo. În timp ce uriaşul cântă o arie în castelul său, Motanul soseşte înaintea tuturor şi îi aduce în dar marea coroană de sărbătoare a Împăratului, cărată de cei patru slujitori. Atunci când Căpcăunul se laudă cu puterea lui de a se preface în orice animal, Motanul se arată neîncrezător. Pentru a-l convinge, Căpcăunul se transformă la început în leu, apoi într-un şoricel pe care, în grabă Motanul îl înhaţă şi îl înghite. Cu toţii se bucură acum că au scăpat de Căpcăun.

În noul palat al lui Ionică, nunta tânărului cu frumoasa Domniţă poate să înceapă. Domniţa şi Ionică au făcut o nuntă mare, ca în poveşti, la care s-au adunat toate fiinţele pământului. Au venit acolo şi Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, şi Capra cu trei iezi, şi Scufiţa Roşie, lei, urşi, lupi, iepuraşi şi multe alte vietăţi, iar Motanul Încălţat mergea printre mese şi-i înveselea pe nuntaşi cu fel de fel de năzdrăvănii.