Iubire nesfârșită (Opus 73) –
Le Sacre du Printemps

Ludwig van Beethoven - Igor Stravinsky

 
Durata 1h 50 min Pauze 1
Premieră 29 octombrie
Premiera mondială Opus 73 - 2 octombrie 2001, Sacre du Printemps - 1996
Dirijor Vlad Conta
Regie și coregrafie Renato Zanella
Scenografie și lumini Octavian Neculai
Distribuție  
Iubire nesfârșită OPUS 73 de Ludwig van Beethoven
Cristina Dijmaru – Ovidiu Matei Iancu
Mihaela Soare – Bogdan Cănilă
Lorena Negrea – Robert Enache
Andra Ionete – Valentin Stoica
Ada Gonzalez – Sergiu Dan
Greta Niță – Egoitz Segura

 

Cu participarea extraordinară a pianistului Toma Popovici
 ———————–
LE SACRE DU PRINTEMPS de Igor Stravinsky
Cristina Dijmaru – Ovidiu Matei Iancu
Bogdan Cănilă – Alexandra Gavrilescu
Valentin Stoica – Lorena Negrea
Sergiu Dan – Adina Manda

 

 Cu participarea Orchestrei și Ansamblului de Balet
Opera Națională București


Dragă public spectator al Operei Naționale București,

Sunt încântat să vă prezint noul nostru spectacol de balet dedicat celor doi giganți ai istoriei muzicii: Ludwig van Beethoven și Igor Stravinsky. Aceste lucrări create pentru Wiener Staatsoper, pe când eram directorul baletului, vor fi prezentate într-o formă revizuită. Inspirația puternică pe care am primit-o de la balerinii Operei Naționale București și noua concepție scenografică a lui Octavian Neculai m-au ajutat să aduc această creație la un nivel superior.

 Renato Zanella

 


OPUS 73 (Iubire nesfârșită)

Concertul de pian Nr. 5 în MI bemol major, Opus 73, de Ludwig van Beethoven, cunoscut lumii și sub numele de „Concertul Imperial”, este o capodoperă. Concepția sa, fluiditatea, forța, echilibrul, maturitatea și inspirația, au făcut ca ultimul concert de pian pe care l-a scris să fie un punct de referință în lumea muzicală.

Această coregrafie este un omagiu pentru compania mea de astăzi, o companie cu o puternică bază clasică și cu un potențial formidabil în toate stilurile de dans.

Concertul de pian, care este împărțit în Allegro în MI bemol major, Adagio un poco moto în SI major și Rondo: Allegro ma non troppo în MI bemol major, nu urmărește un fir narativ.

Este posibil ca lucrarea să-i fi fost dedicată lui Napoleon Bonaparte și măreției sale, iar titlul „Opus 73” să fi fost adăugat de Baptist Cramen, un editor englez. Cu siguranță există elemente grandioase în această muzică de o măreție unică, dar și o sensibilitate incredibilă pe care o putem găsi în a doua parte.

Consider că Adagio este o scrisoare de dragoste către persoana iubită. Șapte note care pot crea un univers de sunete, cinci poziții care pot crea un univers al mișcării. Muzică, dans și respect – despre aceste elemente este vorba în creația mea, Opus 73.

 


Le Sacre du printemps

Beethoven a fost un revoluționar. Nu doar în sensul evident, acela că a dus muzica într-o nouă direcție, ci a fost un artist infuzat de ideea de revoluție. Crucială pentru o apreciere completă a muzicii lui Beethoven este cunoașterea timpurilor în care a trăit, înțelegerea unor evenimente tumultoase ce aveau loc în Europa, aducând cu ele noi curente și idei.

Igor Stravinsky, pe de altă parte, a fost un revoluționar care a împins limitele creației muzicale. „Le Sacre du printemps” este unul din exemplele majore. Cu premiera pe care a avut-o la Champs Élysées în 1913, a provocat o schimbare radicală în dans și în istoria compoziției dansului. Pentru un coregraf este necesară confruntarea cu această muzică și cu însemnătatea ei. Interpretarea mea a fost inspirată de războiul din Iugoslavia, timpuri grele pentru întreaga Europă. Personal, am fost marcat de complexitatea contextului etnic și religios, și mai ales, de brutalitatea conflictului. Speranțele tinerilor au fost năruite prin distrugerea familiei și a celor dragi.

Este războiul noul ritualul al umanității? Oare trecutul și teama de viitor ne fac să ne întoarcem la violență ca formă de scuză și cu scopul de a proteja pacea?

Un cuplu de tineri ajunge într-un sat pe timp de primăvară și sunt primiți cu brațele deschise de către săteni. În ciuda frumuseții și armoniei dansului, un grup de înțelepți decide ca acest cuplu să fie sacrificat. Poarta templului se deschide, iar ospitalitatea sătenilor, prin manipulare, se transformă în agresiune și ură.