Văduva Veselă
(Die Lustige Witwe)

Franz Lehár

 
Libretul După libretul original de Vicktor Léon și Léo Stein
Durata 4 Pauze 2
Premieră 1 septembrie 2016
Dirijor Ciprian Teodoraşcu
Regia Andrei Şerban
Regizor asociat Daniela Dima
Scenografia Anka Lupeș
Coregrafia Andrea Gavriliu
Lumini Andrei Şerban
în colaborare cu Lucian Țurcanu (Opera Națională Română Iași), Nicolae Stancu (Opera Națională București)
Distribuție  


Operetă în trei acte de Franz Lehár

Adaptare de Andrei Șerban și Daniela Dima
cu dialoguri inspirate din scrierile lui
Radu Paraschivescu și Andrei Pleșu

Distribuția:

Hanna Glavari – Ana Maria Donose (Opera Națională Română Iași) / Amelia Antoniu (Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”)
Danilo Danillovici – Tiberius Simu (Opera Națională Română Iași) / Adrian Mărcan (Opera Brașov)
Ambasadorul Zetta – Valentin Vasiliu (Opera Națională București) / Ioan Cherata (Opera Română Craiova)
Valencienne – Marta Sandu (Opera Națională București) / Nicoleta Maier (Teatrul Muzical „Nae Leonard” Galați)
Camille de Jolidon – Andrei Fermeșanu (Opera Națională Română Iași) / Ștefan Von Korch
Njegus – Claudiu Bleonț (Teatrul Național „I.L. Caragiale” București) / Ruslan Bârlea (Teatrul Național Cluj-Napoca)
Cascada – Ștefan Linu (Opera Națională Română Iași)
St. Brioche – Alexandru Savin (Opera Națională Română Iași)
Bairamovici – Vasile Filimon / Eduard Sveatchevici (Opera Națională Română Iași)
Violeta – Tatiana Purcaru (Opera Națională Română Iași)
Zizi – Gabriela Daha (Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian” / Cristina Gireadă Talmaciu (Opera Națională Română Iași)
Kromski – Tudor Florența (Opera Națională Română Iași)
Agenții – Robert Buzilă, Ovidiu Manolache (Opera Națională Română Iași)
Baletul Operei Naţionale Române Iaşi:
Solişti Moment Vilja: Anca Andronache, Viviana Olaru, Dumitru Buzincu, Dănuţ Melenciuc
Grizete: Maria Cotorobai, Pamela Tănasă, Miku Okazaki, Anca Andronache, Claudia Tudorache, Viviana Olaru
Can-Can: Chisako Ota, Mizuka Suzuki, Arisa Suzuki, Kurumi Sakamoto, Iuko Hanase, Erika Pinzano, Shinse Jouji, Hirohito Ikeuchi
Ansamblu: Elvis Gache, Alexandru Sebeşi, Mălin Gălan, Răzvan Vieriu, Andrei Dexamir, Mihai Dexamir
Corul Operei Naționale Române Iași
Orchestra Operei Naţionale Bucureşti

 

Cea mai faimoasă şi mai populară dintre toate operetele, „Die Lustige Witwe” de Franz Lehár  – „Văduva veselă”, „La veuve joyeuse”, „The Merry Widow” în noua montare a lui Andrei Şerban, este propusă publicului într-o versiune cu totul originală, transpusă şi adaptată pentru situaţia actuală din lume şi din România. Viziunea este radical diferită de cea din spectacolele sale anterioare cu acelaşi titlu, realizate la Operele din Viena şi Cardiff.

Adaptarea, cu dialoguri inspirate din scrierile lui Radu Paraschivescu şi Andrei Pleşu, este semnată de regizor împreună cu Daniela Dima. Scenografia poartă semnătura Anka Lupeş, coregrafia – Andrea Gavriliu. Soliştii vin din diverse teatre din ţară, iar Ciprian Teodoraşcu, dirijor al Operei Naţionale Bucureşti, dirijează corul Operei Naționale Române Iași şi orchestra Operei Naționale Bucureşti.

Andrei Şerban despre spectacol:

„Când Beatrice Rancea a insistat cu perseverenţa ei semi-fanatică sa montez Văduva în România, am ezitat. Simţeam că, în montările mele precedente, la Opera din Viena şi cea din Cardiff (deşi total diferite una de cealaltă) nu ajunsesem la lumina pe care, totuşi, o întrezărisem.

Am replonjat în studiul epocii în care a compus Lehár, la belle epoque, de la începutul secolului trecut, dar mi-am dat seama că o documentare fidelă nu poate duce decât la o Văduvă de muzeu, lipsită de vitalitate şi impact. Într-o zi, împreună cu colaboratoarea mea constantă, Dana Dima, am avut ideea de a transpune Văduva în contemporaneitate, pentru că ne-am dat seama că există destule argumente ca propunerea să fie justificată.

Cum în libret e vorba despre o ţară inventată, pierdută undeva în Balcani, aflată în criză şi în pericol de faliment, condusă de politicieni incapabili, impostori şi mincinoşi, am găsit, printr-un fericit accident, în scrierile lui Radu Paraschivescu şi ale lui Andrei Pleşu, materialul ideal pentru ca ea să capete formă şi conţinut.

Pe de o parte, inepţiile şi aberaţiile puse în circulaţie în spaţiul public de tot felul de categorii sociale, incluzând politicieni, neveste de politicieni, oameni de afaceri, funcţionari publici, sportivi, personalităţi TV… etc., culese de primul, pe de alta pamfletele celui de-al doilea, care împreună realizează o radiografie fidelă a lumii în care trăim aici, în România, au devenit materia primă a dialogurilor adaptării noastre.

Am înţeles atunci că, ceea ce lipsea din montările mele precedente, era credibilitatea contrastului dintre povestea de dragoste a personajelor principale şi mediul în care are loc, dintre derapajele şi promiscuitatea unei lumi care a încremenit într-o confuzie josnică şi veselă, lipsită de ideal, şi nevoia de un alt orizont a celor doi îndrăgostiţi care, deşi s-au pierdut unul pe altul şi chiar pe sine, se regăsesc pentru că nu au încetat căutarea. Am făcut, deci, o adaptare foarte liberă la realităţi familiare autohtone. Pe fondul unei bufonade socio-politice absurde şi burlești, se desfăşoară tema principală a dragostei autentice.”