e

Pentru mine, inspiraţia începe să-şi precizeze existenţa într-un fel de febră dulce, pe care o simt nelămurit... şi care a devenit o stare aproape permanentă... Trebuie să lucrezi ani întregi şi de multe ori după ce ai isprăvit lucrarea eşti silit să sacrifici elemente din cele la care ai ţinut mai mult, ca să dai operei proporţiile cerute de artă. Această renunţare este de multe ori sacrificiul cu care plăteşti greu tendinţa spre perfecţiune, pe care o cere, fără milă, demonul acela ce face legătura dintre tine şi Universalitate.

George Enescu

Mărturisesc, sunt o norocoasă! Am apucat sa sărbătoresc trei centenare până acum: Centenarul Liceului de fizică- matematică „Gh. Lazăr” al cărui elevă am fost; Centenarul Conservatorului „C. Porumbescu” unde m-am format ca muzician și artist, revenind peste ani și ca profesor la catedra de canto și acum Centenarul Operei Nationale București – templul sufletului meu unde, de la debut si până astazi, am slujit cu credință și devotament arta. Sunt una dintre „verigile” lanțului de legătură dintre „generația de aur” a artiștilor, alături de care am debutat și evoluat, și tânăra generație cu care am cântat în ultimii ani ai carierei mele artistice, mulți dintre ei fiindu-mi studenți. Dintre toate teatrele din lume unde am cântat, Opera bucureșteană este parte din ființa mea. Acum, la ceas aniversar, îi urez Operei Naționale București: „La trecutu-ți mare, mare viitor, templul sufletului meu!”.

Silvia Voinea - soprană

Opera Națională București a fost casa mea de suflet de-a lungul a zeci de ani. Ea mi-a deschis toate porțile, mai întâi cele de poveste ale marilor roluri de prim-balerin, apoi și pe cele ale poveștilor pe care le-am scris eu în calitate de coregraf și tot cu ea am colindat în turnee lumea întreagă.

Mă bucur că, la ceas aniversar, când Opera Națională București împlinește venerabila și frumoasa vârstă de 100 de ani, am prilejul să îi mărturisec toată dragostea pe care i-o port și să îi urez ani buni, cu spectacole minunate, pentru un public iubitor și însetat de muzică și dans!

Ioan Tugearu – coregraf

La ceas de mare sărbătoare a primei scene lirice a țării, când se împlinesc 100 de ani de la recunoașterea de către statul român, retrăiesc clipe de bucurie. Aproape jumătate din această sumă de ani am trăit-o împreună cu generații de slujitori ai genului liric și tot atâtea generații de spectatori care au trecut pragul acestui lăcaș de cultură.

Începând cu 13 martie 1965, până la sfârșitul carierei mele în anul 2006, am făcut parte din distribuțiile a mii de spectacole. Am speranța că am contribuit în mică parte la bucuria celor ce au fost prezenți, ce ne-au vizionat și ascultat.

Acum, în an aniversar, regret să constat că arta este codașa priorităților liderilor noștri, în favoarea altor sectoare, prejudiciind astfel dezvoltarea artistică și intelectuală a întregii societăți. În speranța că se va reveni la o viață normală curând, să urăm La Mulți Ani Operei Naționale București!

Vasile Martinoiu - bariton

La o aniversare atât de importantă și de frumoasă ca Centenarul Operei Naționale din București sufletul meu e plin de bucurie dar și de mândrie. Nenumăratele amintiri trăite pe această scenă alături de parteneri minunați mi-au lăsat urme adânci, pe care le revăd și le retrăiesc deseori. Spectacolele în care am cântat au fost în colaborare cu întregul colectiv al Operei și tuturor le mulțumesc pentru ajutorul lor pe care l-am simțit în fiecare moment.

Am trăit ani deosebiți pe această scenă și mi-am umplut inima cu aplauzele ce răsplătesc cu generozitate efortul artiștilor. Mi-am dorit această carieră, am muncit pentru ea și m-am mândrit întotdeauna, prin ce colț de lume am cântat, că sunt solistă a Operei Naționale din București.

Sanda Șandru - soprană

Și pentru că în acest an se împlinesc 100 de ani de la instituționalizarea Operei Naționale București, doresc să relatez câteva amintiri personale, care au legătură cu acest eveniment important... Mă leagă de marele bariton, dar și de omul David Ohanesian, numeroase și dragi amintiri! A avut un rol decisiv la venirea mea în București, contribuind din plin la asigurarea unui spațiu de locuit pentru mine și familia mea ... In această casă au locuit soprana Victoria Costescu Duca și baritonul Aurel Costesu Duca, fondatori ai Operei Naționale București, aici au primit primele noțiuni de Canto sute de tineri, dintre care unii au ajuns mari cântăreți de operă. Amintesc acum doar trei nume: Nicolae Herlea, Octav Enigărescu și bineînțeles David Ohanesian. Am locuit acolo patru ani `{`si`}` am fost în preajma unor veritabile glorii ale artei lirice din trecutul de aur al Operei Române: Emil Marinescu, Maria Moreanu, Șerban Tassian, Cornelia Gavrilescu, Lucia Bercescu, Nicolae Secăreanu, Maria Voloșescu, Magda Ianculescu, Dinu Bădescu…

LA MULȚI ANI - Opera Națională București!

Doresc, din toată inima, Operei Naționale București, să iasă cu bine din pandemie și apoi să revină la gloria anilor din trecut!

Ionel Voineag