La Traviata

Giuseppe Verdi

 
Libretul Francesco Maria Piave după romanul şi drama „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas-fiul
Durata 2h 45 Pauze 2
Limba Italiană Supratitrat DA Premieră 30 octombrie 2014
Premiera mondială 6 martie 1853, Teatro La Fenice din Veneţia
Dirijor Tiberiu Soare
Regia şi mişcarea scenică Paul Curran
Scenografia Gary McCann
Maestru de cor Daniel Jinga
Lighting design Paul Hackenmueller
Asistent de regie Paula Gherghe

Distribuţia 12 februarie 2017:

Violetta ValéryVenera Protasova – invitat Rusia
Alfredo Germont: Alin Stoica
Giorgio Germont: Ştefan Ignat
Gastone: Valentin Racoveanu
Flora: Sidonia Nica
Annina: Cristina Eremia
Baronul: Daniel Pop
Marchizul: Daniel Filipescu
Doctorul: Iustinian Zetea
Giuseppe: Narcis Brebeanu
Comisionarul: Alin Mânzat
Servitorul: Adrian Ionescu

 

Povestea unei mari iubiri

Una dintre cele mai cântate opere din lume – așa cum era încă de pe vremea lui Verdi, când mai toate instituțiile muzicale o aveau în repertoriu – „La Traviata” a fost compusă la puțin timp după ce Verdi a văzut la Paris, între 1851 și 1853, piesa de teatru adaptată după romanul lui Alexandre Dumas-fiul, „Dama cu camelii”. Povestea reală a curtezanei Marie Duplessis – care a iubit până la sacrificiu și a murit la doar 23 de ani bolnavă de tuberculoză – l-a impresionat așadar nu doar pe scriitorul francez, care i-a dat viață curtezanei în romanul său, ci și pe Verdi, care a însuflețit-o în „La Traviata”.

Faptul că Verdi a pus în scenă povestea unei femei de moravuri ușoare i-a creat nenumărate neplăceri, cenzura epocii impunându-i, spre exemplu, în repetate rânduri, să schimbe din libret unele fragmente (compozitorul a refuzat de fiecare dată). Nici momentul premierei din 6 martie 1853, de la Teatro La Fenice din Veneția, nu a fost unul încurajator pentru compozitor, reprezentația dovedindu-se a fi un fiasco ce a fost, în principal, cauzat de faptul că singurul interpret de profesie din distribuție era Fanny Salvini-Donatelli.

Cu toate acestea, „La Traviata” avea să cucerească definitiv publicul odată cu cea de-a doua reprezentație, ce a avut loc în același an la Teatro San Benedetto, din Veneția. De atunci, femeia din opera lui Verdi, ce trăiește o viață sclipitoare, dar pusă sub semnul imoralității, al nesiguranței financiare și al neputinței de a se căsători vreodată a fascinat secole de-a rândul prin curajul, pasiunea și puterea sa de sacrificiu.

 

Sinopsis

Actul I

În salonul său parizian, Violetta își întâmpină oaspeții invitați la petrecerea pe care a organizat-o pentru a celebra starea ei mai bună de sănătate. Printre prietenii sosiți la petrecere se află și Gastone care o prezintă pe Violetta lui Alfredo Germont, un tânăr nobil îndrăgostit de ea de multă vreme și care a vegheat-o în fiecare zi cât timp a fost bolnavă. Alfredo îi declară iubirea și deși îl respinge inițial, Violetta îi dăruiește o floare cu rugămintea de a i-o da înapoi atunci când se va ofili. Odată cu floarea îi oferă și promisiunea că se vor întâlni a doua zi.

Actul al II-lea

Tabloul 1: Cei doi trăiesc retrași la casa de la țară a Violettei, unde, pentru a face față cheltuielilor, aceasta își vinde toate bijuteriile. Aflând despre acest lucru de la camerista Annina, Alfredo pleacă la Paris pentru a face rost de bani. În acest timp Violetta este vizitată de Giorgio Germont, tatăl lui Alfredo, care îi cere să se despartă de tânăr pentru a salva onoarea familiei.
Violetta acceptă în cele din urmă și pleacă la Paris lăsându-i lui Alfredo o scrisoare în care îi dă de înțeles că se întoarce la viața de curtezană.

Tabloul 2: Alfredo o reîntâlnește pe Violetta în casa Florei Bervoix, prietena ei, unde Violetta este însoțită de baronul Douphol. Pentru că cei doi bărbați sunt pe punctul de a-și declara duel, Violetta îl imploră pe Alfredo să plece. Acesta este dispus să accepte doar dacă Violetta îi promite că se va întoarce la el. Violetta este nevoită astfel să mintă că îl iubește pe Douphol, ceea ce îl înfurie pe tânăr, care o umilește în public. Baronul îl provoacă la duel.

Actul al III-lea 

Starea de sănătate a Violettei se înrăutățește, doctorul Doctorul Grenvil – singurul, alături de Annina, care nu a părăsit-o – preconizându-i sfârșitul aproape. Pe patul de suferință, Violetta citește o scrisoare primită de la tatăl lui Alfredo care o înștiințează că acesta a aflat adevărul și că este în drum spre ea. Annina anunță sosirea lui Alfredo, cei doi se îmbrățișeză pătimaș și își fac planuri de viitor. Boala nu o cruță însă pe Violetta care moare în brațele lui.