La Traviata

Giuseppe Verdi

 
Libretul Francesco Maria Piave după romanul şi drama „Dama cu camelii” de Alexandre Dumas-fiul
Durata 2h 30 min Pauze 2
Limba Italiană Supratitrat DA Premieră 30 octombrie 2014
Premiera mondială 6 martie 1853, Teatro La Fenice din Veneţia
Dirijor Marcello Mottadelli
Regia şi mişcarea scenică Paul Curran
Scenografia Gary McCann
Maestru de cor Daniel Jinga
Lighting design Paul Hackenmueller
Asistent de regie Paula Gherghe

SUMI JO

 

CARIERĂ

Apreciată pentru remarcabila sa agilitate, precizie și căldură a vocii, dar și pentru contribuția adusă lumii muzicale, Sumi Jo a devenit una dintre cele mai căutate soprane ale generației sale. Prestațiile sale în cele mai importante Opere și săli de concerte din lume au fost primite în mod constant cu deosebită prețuire, atât de public, cât și de presă.

Ca soprană de coloratură și-a extins permanent lista de roluri interpretate în diferite producții de Operă pe scenele lumii. Noutățile repertoriului său din ultimii ani au fost „Lakme” de Delibes, „Dinorah” lui Meyerbeer și Julieta în „Capuleti și Montecchi”, rol interpretat la Opera din Minessota.

În 2007-2008 a debutat ca Violetta în „La Traviata” la Toulon. În 2008 a jucat și în „I Puritani” în Bergamo, „Fra Diavolo” la Opera Comică și Opera Regală Valonă din Liege. A continuat cu interpretarea Mariei în „Fiica regimentului” (în Santiago, Chile și Hamburg, Germania) și Elvira în „I Puritani”, Rosina în „Bărbierul din Sevilla” (în Belgia). În 2010 a jucat-o pe Julieta în premiera „Romeo și Julieta” de Gounod de la Opera Rio de Janeiro, urmată, pe aceeași scenă, de Fiorilla în „Turcul în Italia” de Rossini.

Sumi Jo este de asemenea solicitată constant ca artist concertant la evenimente speciale precum Cupa Mondială, turneul de concerte de gală în Asia împreună cu Andrea Bocelli, un concert de gala cu Jonas Kaufmann, Renee Fleming și Dmitri Hvorostovsky – ca parte a Jocurilor Olimpice din Beijing, un concert de Crăciun cu Jose Carreras în Barcelona, precum și pentru recitaluri în marile săli de concerte din Canada, Statele Unite, Hong Kong, Beijing, Singapore, Paris, Bruxelles, Barcelona, turnee de recitaluri în Republica Coreea, Japonia și Australia, și concerte în duet cu Dmitri Hvorostovsky în Asia, Statele Unite și Canada.

În 2012 a cântat rolul Madam Mao în opera „Nixon și China” de John Adams la Théâtre du Châtelet, a avut recitaluri în Rusia, Australia, Japonia, a participat la Festivalul de Muzică din Beijing și a susținut un concert la Teatrul Colon din Buenos Aires.

Sumi Jo a început anul 2013 cu un concert la ceremonia de inaugurare a președintelui coreean și a continuat cu un turneu de concerte în aceeași țară, un recital de pian în Rusia, un recital în Shanghai, invitații la concertele Filarmonicii din China și un spectacol la Vatican în noiembrie.

Evenimentele anului 2014 includ turneul de concerte Asia Four Country, interpretarea din Ceremonia de Închidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Soci, recitalul din mai de la Paris la Palais Royal, rolul Fiakermilli din opera lui Strauss „Arabella” în Hamburg sau prezența pe afișul operei lui Donizetti „Le convenienze ed inconvenienze Teatrali” în Florența. Un eveniment de mare încărcătură emoțională a fost pentru Sumi Jo în acel an să cânte pentru Papa Francisc cu ocazia vizitei sale în Republica Coreea.

În 2015 a susținut, pe lângă seria obișnuită deja de concerte în jurul lumii, și o serie de concerte în calitate de Ambasador Onorific al Coreei la aniversarea de 70 de ani de independență a Republicii. În acea perioadă s-a dedicat și cauzelor caritabile printr-o serie de concerte pentru copiii cu dizabilități.

Anul 2016 a marcat 30 de ani de la debutul său pe scena operei internaționale. În acest an Sumi Jo continuă seria concertelor din jurul lumii și adaugă repertoriului său „Manon Lescaut” de Daniel Auber în Belgia.

Apariția sa în rolul „sopranei de renume mondial Sumi Jo” în filmul Italian „Youth” de Paolo Sorentino a făcut senzație în cinematografe, ducând la nominalizarea cântecului „Simple Song #3” la Globurile de Aur (categoria Cel mai Bun Cântec Original), la Premiiile Criticii și Premiile Academiei de Film în 2016. „Simple Song #3”, compus de David Lang, a câștigat premiul pentru Cel Mai Bun Cântec Original la Premiile David di Donatello în Italia.

Sumi Jo este creditată până acum pentru 50 de înregistrări ce includ zece albume solo pentru Universal Music și Warner Music. Printre ele se numără și albumul „Die Frau ohne Schatten” cu Sir Georg Solti pentru Decca/ Londra, răsplătit cu un premiu GRAMMY și „Un Ballo in Maschera” pentru Deutsche Grammophon sub bagheta lui Herbert von Karajan.

 

BIOGRAFIE

Născută în Republica Coreea, Sumi Jo, a studiat în țara natală înainte de a se înscrie la Conservatorul din cadrul Accademia di Santa Cecilia în Roma. Recitalul său de debut a fost urmat de o serie de concerte împreună cu Korean Broadcasting Company Orchestra. Primul său rol de operă a fost Susanna în „Nunta lui Figaro”, rol pe care l-a interpretat și în Seoul. În timpul studiilor sale din Italia soprana a putut fi deseori ascultată concertând în orașele italiene, dar și în transmisii radio și tv în rețeaua națională italiana RAI.

De-a lungul carierei sale Sumi Jo a fost răsplătită cu multe premii importante, trofee în cadrul competițiilor din Seul, Napoli, Enna, Barcelona și Pretoria. În august 1986 a primit în unanimitatea juriului premiul întâi la Competiția Internațională Carlo Alberto Cappelli din Verona – unul dintre cele mai prestigioase concursuri  mondiale la care participă doar câștigătorii marilor competiții. În 2003 a fost aleasă de UNESCO drept „Artistul Păcii”.

DIN REPERTORIU

Lucia di Lammermoor:

I Capuleti e i Montecchi:


Hamlet:


Carmina Burana:


Rigoletto:


Bărbierul din Sevilla:


Caccini Ave Maria:


Concertul pentru Papa Francisc:


Simple Song #3 – în YOUTH, de Paolo Sorentino:


Besame Mucho:

Distribuţia 22 martie 2017:

Violetta Valéry:
Sumi Jo
Alfredo Germont:
Valter Borin
Giorgio Germont:
Ştefan Ignat
Gastone:
Valentin Racoveanu
Flora:
Sidonia Nica
Annina:
Cristina Eremia
Baronul:
Daniel Pop
Marchizul:
Daniel Filipescu
Doctorul:
Iustinian Zetea
Giuseppe:
Narcis Brebeanu
Comisionarul:
Alin Mânzat
Servitorul:
Adrian Ionescu

Povestea unei mari iubiri

Una dintre cele mai cântate opere din lume – așa cum era încă de pe vremea lui Verdi, când mai toate instituțiile muzicale o aveau în repertoriu – „La Traviata” a fost compusă la puțin timp după ce Verdi a văzut la Paris, între 1851 și 1853, piesa de teatru adaptată după romanul lui Alexandre Dumas-fiul, „Dama cu camelii”. Povestea reală a curtezanei Marie Duplessis – care a iubit până la sacrificiu și a murit la doar 23 de ani bolnavă de tuberculoză – l-a impresionat așadar nu doar pe scriitorul francez, care i-a dat viață curtezanei în romanul său, ci și pe Verdi, care a însuflețit-o în „La Traviata”.

Faptul că Verdi a pus în scenă povestea unei femei de moravuri ușoare i-a creat nenumărate neplăceri, cenzura epocii impunându-i, spre exemplu, în repetate rânduri, să schimbe din libret unele fragmente (compozitorul a refuzat de fiecare dată). Nici momentul premierei din 6 martie 1853, de la Teatro La Fenice din Veneția, nu a fost unul încurajator pentru compozitor, reprezentația dovedindu-se a fi un fiasco ce a fost, în principal, cauzat de faptul că singurul interpret de profesie din distribuție era Fanny Salvini-Donatelli.

Cu toate acestea, „La Traviata” avea să cucerească definitiv publicul odată cu cea de-a doua reprezentație, ce a avut loc în același an la Teatro San Benedetto, din Veneția. De atunci, femeia din opera lui Verdi, ce trăiește o viață sclipitoare, dar pusă sub semnul imoralității, al nesiguranței financiare și al neputinței de a se căsători vreodată a fascinat secole de-a rândul prin curajul, pasiunea și puterea sa de sacrificiu.

 

Sinopsis

Actul I

În salonul său parizian, Violetta își întâmpină oaspeții invitați la petrecerea pe care a organizat-o pentru a celebra starea ei mai bună de sănătate. Printre prietenii sosiți la petrecere se află și Gastone care o prezintă pe Violetta lui Alfredo Germont, un tânăr nobil îndrăgostit de ea de multă vreme și care a vegheat-o în fiecare zi cât timp a fost bolnavă. Alfredo îi declară iubirea și deși îl respinge inițial, Violetta îi dăruiește o floare cu rugămintea de a i-o da înapoi atunci când se va ofili. Odată cu floarea îi oferă și promisiunea că se vor întâlni a doua zi.

 

Actul al II-lea

Tabloul 1: Cei doi trăiesc retrași la casa de la țară a Violettei, unde, pentru a face față cheltuielilor, aceasta își vinde toate bijuteriile. Aflând despre acest lucru de la camerista Annina, Alfredo pleacă la Paris pentru a face rost de bani. În acest timp Violetta este vizitată de Giorgio Germont, tatăl lui Alfredo, care îi cere să se despartă de tânăr pentru a salva onoarea familiei.
Violetta acceptă în cele din urmă și pleacă la Paris lăsându-i lui Alfredo o scrisoare în care îi dă de înțeles că se întoarce la viața de curtezană.

Tabloul 2: Alfredo o reîntâlnește pe Violetta în casa Florei Bervoix, prietena ei, unde Violetta este însoțită de baronul Douphol. Pentru că cei doi bărbați sunt pe punctul de a-și declara duel, Violetta îl imploră pe Alfredo să plece. Acesta este dispus să accepte doar dacă Violetta îi promite că se va întoarce la el. Violetta este nevoită astfel să mintă că îl iubește pe Douphol, ceea ce îl înfurie pe tânăr, care o umilește în public. Baronul îl provoacă la duel.

 

Actul al III-lea 

Starea de sănătate a Violettei se înrăutățește, doctorul Doctorul Grenvil – singurul, alături de Annina, care nu a părăsit-o – preconizându-i sfârșitul aproape. Pe patul de suferință, Violetta citește o scrisoare primită de la tatăl lui Alfredo care o înștiințează că acesta a aflat adevărul și că este în drum spre ea. Annina anunță sosirea lui Alfredo, cei doi se îmbrățișeză pătimaș și își fac planuri de viitor. Boala nu o cruță însă pe Violetta care moare în brațele lui.