Evgheni Oneghin

Piotr Ilici Ceaikovski

 
Libretul Konstantin Şilovski, după un roman de Alexandr Sergheevici Puşkin
Durata 3h Pauze 2
Limba rusă Supratitrat DA Premieră 22 martie 2009
Premiera mondială 29 martie 1879, Conservatorul din Moscova
Dirijor Iurie Florea
Regia Ion Caramitru
Decoruri Maria Miu
Costume Viorica Petrovici
Lighting design Chris Jaeger
Coregrafia Florin Fieroiu
Mişcarea scenică şi coregrafia Florica Stănescu şi Mirela Simniceanu
Maestru de cor Stelian Olariu
Maestru de balet Mirela Simniceanu
Asistent de regie Cristina Cotescu
Asistent maestru cor Daniel Jinga

Distribuţie 26 martie 2017:

Oneghin:
Dmitry Lavrov
Tatiana:
Tatiana Lisnic
Lenski:
Andrej Dunaev
Olga:
Oana Andra
Gremin:
Horia Sandu
Larina:
Sorana Negrea
Filipievna:
Andreea Iftimescu
Triquet:
Valentin Racoveanu
Zaretsky/ Căpitanul:
Dan Indricău

 

Piotr Ilici Ceaikovski 
(din scrisoarea către N.F. von Meck, datată 30 august 1877)
Cei care caută în operă redarea muzicală a unor sentimente obişnuite, simple, omeneşti, lipsite de tragism şi de grandilocvenţă, vor rămâne mulţumiţi (şi sper că aşa va fi) de opera mea. Într-un cuvânt, e scrisă sincer şi în această sinceritate îmi pun toate nădejdile.

Silvia Kerim – jurnalist, „Formula AS”, numărul 865, 2009
… muzica, de o neasemuită frumuseţe, dulce şi nostalgică, aşa cum numai un compozitor de geniu precum Ceaikovski putea să creeze: iubiri, trădări, exaltări romantice, dar şi depresii adânci, precum prăpastiile fantasmelor sale. Într-o scrisoare adresată unui prieten, Ceaikovski spune: „… Dacă vreodată o muzică a fost compusă cu avânt nestăvilit, cu dragoste faţă de subiect şi faţă de personaje, aceea e muzica din „Oneghin”.

Iubiri neîmplinite
Printre cele mai reprezentative opere din repertoriul romantic, „Evgheni Oneghin” este și una dintre lucrările muzicale simbolice pentru specificul naţional rusesc. Povestea lui Oneghin – un bărbat ce trăiește cu regretul că a respins în tinereţe iubirea unei femei, dar și că și-a ucis, în duel, cel mai bun prieten – aduce în atenţie nu doar dragostea și trădarea, pasiunea și puritatea sufletească, ci și un aspect din viaţa socială și intelectuală a Rusiei anilor 1820.

Pornind de la romanul în versuri „Evgheni Oneghin” de Pușkin, Ceaikovski – care a reușit dealtfel să surprindă foarte mult din poezia autorului – a lucrat el însuși la libret, împreună cu Konstantin Șilovski. Convins că punerea în scenă a operei cere simplitate și sinceritate, Ceaikovski a încredinţat prima producţie studenţilor de la Conservatorul din Moscova. În acest fel s-a desfășurat premiera din 1879, de la Teatrul Malyi din Moscova, sub bagheta lui Nikolai Rubinstein și cu o scenografie semnată de Karl Valts.

 

Sinopsis

Actul I

Tabloul 1. Văduva Larina trăieşte la ţară împreună cu fiicele ei, Tatiana şi Olga, şi cu doica Filipievna. Tatiana este o fire contemplativă, visătoare, iubitoare de literatură şi poezie, în timp ce Olga este veselă, zglobie, veşnic doritoare de animaţie şi de petreceri. Într-o zi, soseşte la reşedinţa lor poetul Lenski, adoratul Olgăi, însoţit de un tânăr aristocrat, Evgheni Oneghin, ale cărui nonșalanţă și siguranţă de sine au un efect fulgerător asupra sensibilităţii Tatianei, hrănită de lectura romanelor.

Tabloul 2. În camera ei, Tatiana se pregătește de culcare dar, pentru că nu poate să doarmă, o ia la întrebări pe bătrâna doică Filipievna despre tinereţe, mariaj, iubire. Tatiana îi mărturisește acesteia că îl iubește pe Oneghin, iar când rămâne singură îi scrie acestuia o scrisoare în care îi vorbește despre dragostea ei, cerându-i totodată o întâlnire.

Tabloul 3. Oneghin primește scrisoarea şi se hotărăște să meargă la întâlnire. Tatiana este extrem de tulburată și în același timp bucuroasă la gândul că își va putea împărtăși sentimentele celui pe care îl iubește. Dar Oneghin, distant şi rece, îi mărturiseşte că dragostea ei nu înseamnă nimic pentru el şi că o căsătorie nu ar reprezenta decât o nesfârşită plictiseală. Dezamăgită că visul de o clipă i s-a spulberat, Tatiana pleacă.

Actul al II-lea

Tabloul 4. Bal la familia Larin. Este aniversarea Tatianei şi musafirii se prind în vârtejul valsului. Plictisit de petrecerea prea modestă faţă de experienţele lui anterioare, Oneghin încearcă să se retragă, făcându-i curte Olgăi. Poetul Lenski ia totul în tragic, se stârneşte o ceartă şi, în cele din urmă, apare provocarea la duel: cei doi prieteni se vor înfrunta cu armele în mână.

Tabloul 5. În timp ce îl așteaptă pe Oneghin la duel, Lenski se gândește la viaţă, la frica pe care o simte în faţa morţii, la iubirea sa pentru Olga. Sosirea lui Oneghin şi regretele celor doi nu schimbă situaţia: orgoliul este mai presus de dorinţa lor de iertare şi uitare. Peste o clipă, Lenski se prăbuşeşte, ucis de Oneghin.

Actul al III-lea

Tabloul 6. Anii au trecut iar în tot acest timp Oneghin a călătorit peste tot în Europa pentru a-și înnăbuși regretul de a-și fi ucis cel mai bun prieten.
Tatiana, dezamăgită şi resemnată, a acceptat cererea în căsătorie a mai vârstnicului cneaz Gremin, care o înconjoară cu bunătate şi afecţiune. Întors în ţară, Oneghin merge la un bal în casa lui Gremin, unde este profund tulburat de revederea Tatianei. Retrăieşte momentele din trecut şi îşi dă seama că abia acum începe să o iubească pe Tatiana.

Tabloul 7. Oneghin încearcă să-i câștige Tatianei dragostea. Aceasta îl respinge, cu toate că în sufletul ei clocoteşte vechea pasiune. Rămas singur, Oneghin îşi deplânge viaţa irosită, realizând că nu a ştiut să audă şi să înţeleagă la timp glasul dragostei adevărate.