Faust

Charles Gounod

 
Libretul Jules Barbier și Michel Carré după Faust de J.W. Goethe
Durata 4h 15min Pauze 3
Limba Franceză Supratitrat DA Premieră 31 ianuarie 1998
Premiera mondială 19 martie 1859, Teatrul Liric din Paris
Regia Alexandru Tocilescu
Scenografia Cătălin Ionescu Arbore
Coregrafia Alexa Mezincescu
Mișcarea scenică Roxana Colceag
Maestru de cor Stelian Olariu
Asistent de regie Ştefan Neagrău
Asistent maestu de cor Daniel Jinga
Maestru de balet Tiberiu Almosnino

Operă în cinci acte de Charles Gounod
Libretul: Jules Barbier și Michel Carré după Faust de J.W. Goethe

Distribuţie 16 februarie 2017:

Faust: TBA
Margareta:
Crina Zancu
Mefisto:
Marius Boloş
Valentin:
Iordache Basalic
Siebel:
Antonela Bârnat
Marta:
Sorana Negrea
Wagner:
TBA
Solişti balet:
TBA

Câteva momente solistice au rămas în antologia paginilor celebre romantice, revenind adesea în repertoriul marilor cântăreți: Valsul și marea arie „a bijuteriilor” (Margareta), aria lui Valentin, aria lui Siebel, Cavatina lui Faust, cele două arii – Rondo-ul și Serenada – aparținând lui Mefisto.
Prof. univ. dr. Grigore Constantinescu
Pact cu diavolul

Mitul lui Faust, reprezentat de-a lungul secolelor în nenumărate versiuni artistice, și-a găsit locul și în opera lui Charles Gounod, care – inspirat de cunoscuta piesă de teatru a lui Goethe – a scris „Faust” împreună cu libretiștii Jules Barbier și Michel Carré. Cu o acțiune ce se desfășoară în Germania secolului al XVI-lea, „Faust”-ul lui Gounod spune povestea bătrânului om de știință Faust, care, în urma unui pact cu diavolul semnat cu sânge, își recapătă tinerețea și frumusețea, pierzându-și în schimb sufletul.
Ca și alte lucrări de operă renumite, „Faust” nu a avut succes la premiera din 1859, de la Teatrul Liric din Paris, după ce fusese respinsă la Opera din Paris pe motiv că nu era destul de spectaculoasă. Din 1862, însă, când este pusă în scenă, tot la Paris, o nouă versiune a operei, „Faust” devine un mare succes, numărându-se de atunci printre operele cu cele mai multe reprezentații din lume (la Metropolitan Opera din New York, spre exemplu, care a prezentat pentru prima oară „Faust” în 1883, a avut peste 750 de reprezentații până, devenind astfel unul dintre cele mai jucate spectacole ale instituției).

Sinopsis

Actul I

În cabinetul său, doctorul Faust își plânge neputința în pragul bătrâneții, hotărându-se în cele din urmă să-și curme viața. Un cântec ce răzbate de afară îl oprește. Faust, cu formule magice, îl invocă pe diavol. Mefisto apare și îl îmbie, în schimbul sufletului, la o nouă tinerețe. Văzându-l că ezită, îi arată chipul unei frumoase fete. Convins de această apariție, Faust acceptă pactul, pe care-l semnează cu sânge, și, devenit iar tânăr, pleacă spre noi aventuri.

Actul al II-lea

În timpul unei chermeze, tânărul ofițer Valentin stă retras gândindu-se cu tristețe că, odată plecat la război, își va părăsi sora, Margareta, pe care vrea s-o încredințeze mai tânărului său prieten, Siebel.
Mefisto apare făcând preziceri sumbre: Wagner va muri în luptă, Siebel nu va mai putea atinge vreo floare fără ca aceasta să se ofilească, iar Valentin va fi ucis de un cunoscut. Tinerii îl alungă cu semnul crucii. Faust o întâlnește pe Margareta și îi oferă compania sa. Fata îl refuză, dar Mefisto îl asigură pe Faust că, în curând, lucrurile se vor schimba.

Actul al III-lea

În grădina Margaretei, Siebel reușește să salveze florile culese de el stropindu-le cu apă sfințită. După plecarea lui Siebel, sosesc Faust și Mefisto, așezând lângă flori o casetă cu giuvaeruri. Margareta le va descoperi, lăsându-se cucerită de strălucirea lor. Reapar Mefisto și Faust, primul făcându-i curte bătrânei Martha, însoțitoarea Margaretei, iar Faust mărturisindu-i Margaretei dragostea sa. Rămasă singură în noapte, Margareta evocă imaginea lui Faust. Tânărul, care o asculta din umbră, intră în casa fetei.

Actul al IV-lea

În biserică, Margareta se roagă pentru a fi iertată că a păcătuit cu Faust, de la care așteaptă un copil. Mefisto, ascuns după o coloană, o amenință cu pedeapsa eternă. Între timp, Valentin se întoarce de la război și îl găsește pe Mefisto în fața casei sale, cântând o serenadă sarcastică. Aflând că sora sa a fost sedusă, îl provoacă pe Faust la duel și este ucis. Moare blestemându-și sora.

Actul al V-lea

Mefisto îl conduce pe Faust la castelul său, unde se desfășoară o sărbătoare fantastică (Noaptea Walpurgiei). Dar Faust nu mai simte nici o bucurie, acesta gândindu-se la nefericita Margareta care, pierzându-și rațiunea, și-a ucis copilul. În închisoare, Margareta așteaptă judecata, dar Faust apare, implorând-o să fugă cu el. În delirul ei, Margareta găsește totuși forța să-l refuze. Invocând cerul, aceasta moare. Sufletul ei se înalță la cer în timp ce Faust, îngenuncheat, se roagă.