Nabucco

Giuseppe Verdi

 
Libretul Temistocle Solera
Durata 3h Pauze 2
Limba italiană Supratitrat DA Premieră 31 octombrie 1987
Premiera mondială 9 martie 1842, Teatro alla Scala din Milano
Dirijor Iurie Florea
Regia Hero Lupescu
Scenografia George Doroşenco
Coregrafia Doina Andronache
Maestru de cor Daniel Jinga
Maestru de balet ansamblu Mădălina Slăteanu, Raluca Ciocoiu
Maestru de balet solişti Alin Gheorghiu
Asistent de regie Cristina Cotescu
Asistent de coregrafie Florica Stănescu

Distribuţia 22 februarie 2017:

Nabucco:
Boris Statsenko – Rusia
Ismaele:
Cristian Mogoşan – Opera Naţională Română Cluj-Napoca
Zaccaria:
Marius Boloş
Abigaille:
Gabriela Georgieva – Opera Naţională Sofia
Fenena:
Oana Andra
Marele Preot:
Iustinian Zetea
Abdallo:
Andrei Lazăr
Anna:
Andreea Novac
Solişti balet:
Isabella Măciucă
Vicenţiu Popescu
Mircea Ioniţă


Hero Lupescu – regizor
Unul dintre cei mai apreciaţi regizori de operă din ţară, maestrul Hero Lupescu a fost şi este considerat inovatorul scenei lirice româneşti. După absolvirea Institutului de Artă Teatrală „Lunacearski” din Moscova (Rusia fiind cunoscută prin cea mai bună şcoală de regie de teatru de pe mapamond), Hero Lupescu a debutat la Opera Naţională Bucureşti cu lucrări pucciniene, „Boema” şi „Tosca”, în stagiunea 1954 – 1955.

Autor a zeci de spectacole în ţară şi străinătate, Hero Lupescu este amintit întotdeauna de cei care au avut privilegiul să lucreze cu el ca profesionist desăvârşit, extrem de riguros şi de exact în indicaţii regizorale, foarte bine pregătit de fiecare dată, spirit inovator, în acelaşi timp atent ca viziunea sa să nu dăuneze integrităţii lucrării sau atmosferei pe care aceasta trebuie să o transmită. Obişnuit să coordoneze un număr impresionant de interpreţi, maestrul a fost solicitat să regizeze şi festivităţi de anvergură în aer liber prezentate cu ocazia unor competiţii sportive, în ţară şi străinătate.

Hero Lupescu a activat peste patru decenii la Opera Naţională Bucureşti, semnând regia pentru zeci de spectacole. Printre acestea se numără câteva premiere absolute printre care „Motanul încălţat” şi „Bălcescu” de Cornel Trăilescu, „Conu’ Leonida faţă cu reacţiunea” de Matei Socor, „Dreptul la dragoste” de Teodor Bratu şi altele. De asemenea, Hero Lupescu a lucrat la premiere româneşti ale unor lucrări de operă ca „Logodnă la mânăstire” de Serghei Prokofiev, „Cosi fan tutte” de Wolfgang Amadeus Mozart, „Vocea umană” de Francis Poulenc, „Albert Herring” de Benjamin Britten, „Luna” de Carl Orff, „Vedere de pe pod” de Renzo Rosselini etc.

Pe lângă acestea, sunt memorabile montările sale pentru operele „Evgheni Oneghin” de Piotr Ilici Ceaikovski, „Boris Godunov” de Modest Petrovici Musorgski, „Ora spaniolă” de Maurice Ravel, „Gianni Schicchi” de Giacomo Puccini şi multe, multe altele.

George Doroşenco – scenograf
Pentru opera „Nabucco” de Giuseppe Verdi, scenograful George Doroşenco a gândit un decor de atmosferă, cu alură expresionistă, care să permită numărului mare de interpreţi desfăşurări ample şi mişcări de masă. Montare monumentală, opera „Nabucco” păstrează prin costume epoca în care se petrece acţiunea, dar conturează într-o manieră modernă, prin lumini şi culori, atmosfera “biblică” a evenimentelor relatate muzical şi stările personajelor.

De-a lungul carierei, George Doroşenco a colaborat cu numeroase teatre din ţară precum Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, unde a lucrat o lungă perioadă, Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani, Teatrul „I.D. Sârbu” din Petroşani, Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacău, Teatrul de Stat din Constanţa, Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov, Teatrul Odeon din Bucureşti, Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti, Teatrul Nottara, Teatrul Mic. După 1989 şi-a continuat activitate în străinătate, promovând teatrul românesc. Astfel, în iulie 2006, a creat scenografia pentru spectacolul „Scaunele” de Eugen Ionescu la Nisa, cu compania „Série Illimitée”. Tot la Nisa, a colaborat cu teatrul liric din oraş, în prezent locuind în Franţa.

Doina Andronache – coregraf
Doina Andronache a absolvit Liceul de Coregrafie din Bucureşti în 1960, la clasa Lulu Ross, apoi, în perioada 1980–1983, a urmat cursuri de perfecţionare în coregrafie. Angajată la Opera Naţională Bucureşti în 1961 ca balerină, Doina Andronache şi-a continuat activitatea ca maestră de balet şi coregrafă. În această calitate a creat coregrafii pentru spectacole de estradă, emisiuni tv şi spectacole festive. De-a lungul carierei, la Opera Naţională Bucureşti a colaborat la încă două spectacole ale regizorului Hero Lupescu, „Vedere de pe pod” de Renzo Rosselini şi „Povestirile lui Hoffmann” de Jacques Offenbach. În 1985, Doina Andronache a prezentat 5 lucrări coregrafice în cadrul spectacolului „Camerata coregrafică”, alături de scenografa Hristofenia Cazacu, pe muzică de Johann Sebastian Bach, Joseph Haydn, Maurice Ravel, Vasile Jianu şi Mircea Chiriac, partea a doua a spectacolului fiind fantezia „Francesca da Rimini” de Piotr Ilici Ceaikovski.

În stagiunea 1986–1987, Compania de Balet a Operei Naţionale Bucureşti a prezentat cu titlul „Capodopere simfonice în viziuni coregrafice” următoarele lucrări semnate Doina Andronache: „Simfonia spaniolă” de Eduard Lalo, „Preludiu la după-amiaza unui faun” de Claude Debussy, „Simfonia fantastică” de Hector Berlioz.

A mai pus în scenă spectacolul „Mozartiana”, pe muzică de Wolfgang Amadeus Mozart şi divertisment din opera „Micul prinţ” de Vlad Opran.

SINOPSIS

Actul 1
Învinşi de armatele lui Nabucco, regele Babilonului, evreii îşi deplâng soarta.

Marele preot, Zaccaria, apare în faţa lor, aducând-o cu el, în templu, pe Fenena. El îşi încurajează credincioşii, îndemnându-i să se roage: „teamă să nu aveţi; cine se roagă, nu va pieri” spune el, dezvăluindu-le apoi identitatea tinerei care-l însoţeşte, nimeni alta decât fiica regelui duşman, Nabucco, acum prizoniera lor.

Ismaele anunță sosirea trupelor duşmane. Tânărul era îndrăgostit de Fenena își vrea să-i redea libertatea. Discuţia lor este întreruptă de sosirea lui Abigaille, presupusă fiică a lui Nabucco. Întâlnirea celor doi îi trezeşte gelozia. Ea îşi doreşte iubirea lui Ismaele: „îţi cer dragostea şi, astfel, poporul îţi poţi salva”. Cuvintele ei nu găsesc însă drum spre inima tânărului.

Nabucco soseşte la templu; Zaccaria îl ameninţă: profanarea locului sfânt îl poate costa viaţa fiicei sale. Regele îl ia în derâdere; Zaccaria îndreaptă pumnalul către Fenena, dar Ismaele îl împiedică să o atingă. Evreii aruncă asupra lui un blestem, acuzându-l de trădare.

Actul 2
Evreii au fost duşi în robie la Babilon.

Plecat în război, Nabucco a încredinţat Fenenei regenţa. Abigaille este torturată de gelozie; anumite zvonuri i-au ajuns la urechi: se pare că Fenena nu este fiica bună a regelui, ci doar o sclavă. Realitatea este însă alta: ea însăşi, nu Fenena, este sclava de care se vorbeşte. Marele preot îi anunţă hotărârea Fenenei de a-i elibera pe evrei.

Adunaţi într-o sală a palatului, prizonierii se roagă împreună cu Zaccaria; apoi află că Fenena se convertise la credinţa lor. Abdallo le aduce vestea uneltirilor Abigaillei, care doreşte înlăturarea Fenenei. În oraş circulă zvonuri despre moartea regelui.

Însoţită de gărzi şi de nobilii curţii, Abigaille soseşte pentru a-i lua Fenenei coroana şi puterea. Pe neaşteptate însă îşi face apariţia Nabucco, care îi obligă pe Zaccaria şi Fenena să i se închine ca unui Dumnezeu. Un fulger izbucnit ca din senin îl loveşte. Cu minţile rătăcite, regele se pierde în lamentaţii incoerente. Cerul a pedepsit profanarea numelui Domnului, spune Zaccaria. Însuşindu-şi coroana, Abigaille fuge, ameninţându-şi duşmanii.

Actul 3
Abigaille a devenit regină, susţinută de preoţii care cer acum, prin glasul mai-marelui lor, moartea prizonierilor evrei, inclusiv a Fenenei.

Protejat de credinciosul Abdallo, îşi face apariţia Nabucco. Nebun, nu-şi mai recunoaşte fiica. Profitând de ocazie, Abigaille îl convinge să pună sigiliul pe condamnarea la moarte a evreilor, între care se află cei doi îndrăgostiţi, Ismaele şi Fenena. Prizonierii evrei îşi deplâng soarta şi patria pierdută. Zaccaria îi îmbărbătează, prezicând apropiata eliberare şi căderea Babilonului.

Actul 4
Prizonier, Nabucco suferă. Are teribile coşmaruri: i se pare că aude strigătele mulţimii care reclamă moartea Fenenei. Acum însă, visul a devenit realitate. Eliberat de Abdallo, el se precipită în ajutorul fiicei sale.

La locul execuţiei, Fenena se pregăteşte de moarte. Ajuns la timp, Nabucco opreşte ceremonia sacrificării.

Cuprinsă de remuşcări, Abigaille s-a otrăvit. Cu ultimele puteri vine să-şi dobândească iertarea. Îi cere lui Ismaele protecţie pentru Fenena, iar lui Nabucco îndurare pentru cei doi tineri. „Tu Doamne, cel mai înţelept, alungă răul şi nu mă blestema” sunt ultimele ei cuvinte.