Vlad Conta: „Au fost multe momente memorabile, și mai vechi și mai recente, pe care le cunoaștem cu toții și care ne-au bucurat, ne-au împlinit, ne-au făcut viața mai frumoasă”
La nivelul anului 2021, Opera Naţională Bucureşti este cel mai mare teatru liric al ţării, atât ca suprafaţă, cât şi ca personal, centenarul înfiinţării acesteia, care se marchează în această perioadă, generând multiple priviri retrospective.
Denumirea de „Opera Română” fusese utilizată cu mult timp înaintea existenţei unei clădiri special destinate teatrului liric în capitala României. Pentru fondarea acestei instituţii artistice, cel care a luptat a fost compozitorul, dirijorul, cântăreţul şi profesorul George Stephănescu, care a întemeiat Compania Opera Română, lansată la 8 mai 1885. Instituţionalizarea Operei Române ca instituţie finanţată de la buget s-a realizat abia în 1921, iar inaugurarea oficială a fost făcută cu opera Lohengrin sub bagheta lui George Enescu, în luna decembrie.
Nenumăraţi artişti s-au perindat pe scena acestei instituţii remarcabile, dar unii dintre cei care i-au putut urmări evoluţia nemijlocit pe perioade mai lungi de timp dintr-o perspectivă cuprinzătoare au fost dirijorii permanenţi ai operei. Unul dintre aceştia, de două decenii prezent constant în fosa Operei bucureştene, este Vlad Conta, fiu al celebrului dirijor român Iosif Conta.
Vlad Conta este astăzi dirijor al Operei Naționale București (din 2001), dar și invitat al mai multor teatre lirice și orchestre simfonice din țară și de peste hotare. Drumul său profesional a început ca maestru corepetitor la Opéra de Monte-Carlo și la Grand Théâtre din Geneva (Elveția), devenind apoi dirijor la Teatrul de Stat din Biel-Bienne (Elveția) și dirijor invitat permanent al unuia dintre teatrele lirice italiene cu cea mai frumoasă carte de vizită: Teatro Regio di Torino (Italia). Între anii 1989 și 1999 a fost director muzical și prim dirijor la Regina Symphony Orchestra din Regina (Canada).A colaborat cu National Symphony Orchestra din Washington (USA), Philharmonia Orchestra din Londra (Marea Britanie), Orchestra Națională Rusă din Moscova (Rusia), Orchestra RAI Torino (Italia), orchestrele simfonice din Vancouver, Edmonton, Quebec (Canada), Orchestre Suisse Romande, Orchestre de Chambre de Lausanne, Svizzera Italiana, St. Gallen (Elveția) ș.a. După 1989, Vladimir Vlad Conta a revenit în România în repetate rânduri, din 2001 devenind dirijor permanent al Operei bucureştene.
“Mă inspiră coincidenţele și premoniţiile”
Oltea Şerban-Pârâu: Dacă nu mă înşel v-aţi născut chiar în anul inaugurării actualului sediu al Operei Naţionale Române din Bucureşti, în 1954, într-o familie de muzicieni. A fost o coincidenţă premonitorie pentru stabilirea dvs. la pupitrul acestei instituţii din 2001 şi până în prezent ?
Vlad Conta : Mă inspiră coincidenţele și premoniţiile, dar în cazul de faţă nu știu dacă putem face o legătura, deși îmi face plăcere ideea. Nu pot ști nici dacă zăpezile care ajungeau la geamurile blocurilor în iarna lui 1954 anunţau ceva în raport cu locurile unde voi fi trăit. Cred că profund marcantă a fost prima experiență a unui spectacol al Operei bucureștene („Cavaleria rusticana” și „Paiațe”), la care am ajuns cu totul întâmplător la vârsta de 9 ani. Nu-i pot uita pe Garbis Zobian și Octav Enigărescu din acea seară. Determinante însă au fost, în primii zece ani ai formării mele ca dirijor, personalitatea și îndrumările lui Wolfgang Sawallisch.
O.Ş.P. Ne aflăm în anul centenarului Operei bucureştene, privind retrospectiv evoluţia acesteia, care credeţi că au fost momentele de glorie ale istoriei legendarei scene bucureştene ?
Vlad Conta : Au fost multe momente memorabile, și mai vechi și mai recente, pe care le cunoaștem cu toții și care ne-au bucurat, ne-au împlinit, ne-au făcut viața mai frumoasă. Retrospectiv, din punctul de vedere al bogăției și diversității repertoriului, perioada cea mai fastă a fost cea a stagiunilor construite de Mihai Brediceanu.
O.Ş.P. Aveţi un amplu repertoriu de operă şi balet. Care dintre premierele pe care le-aţi pregătit v-a rămas în memorie ca un eveniment special ?
Vlad Conta : Şi premierele, și reluările m-au bucurat în egală măsură. Mă gândesc la pregătirea parțială a unei premiere „Oedip”, la premiera „Boemei”, la reluarea lui „Faust”, la premierele „Cosi fan tutte”, „Don Giovanni” și reluările „Nozze di Figaro”, „Flautului fermecat”, premiera cu „Sacre du printemps” și multe altele.
O.Ş.P. Dintre regizorii cu care aţi lucrat la Opera bucureşteană, care sunt numele cu care aţi colaborat cel mai bine, cel mai stimulativ din punctul de vedere al creaţiei ?
Vlad Conta : Colaborările cu Petrika Ionescu, Andrei Şerban, Giandomenico Vaccari și Ionel Pantea m-au stimulat în mod special; au fost comparabile cu momentele când am făcut echipă, în alte teatre de operă, cu Margarete Wallmann, Daniel Toscan du Plantier sau Maurice Bejart în postură de regizor.
“Perspectiva dirijorului de operă nu e privilegiată, e determinantă.”
O.Ş.P. Este perspectiva dirijorului de operă una privilegiată, faţă de ceilalţi artişti care iau parte la producerea spectacolului de operă ?
Vlad Conta : Perspectiva dirijorului de operă nu e privilegiată, e determinantă. Privilegiul este acela de a face parte dintr-o echipă creativă și omogenă, pentru realizarea „GesamtKunstwerk”-ului – opera de artă totală.
O.Ş.P. Orientându-ne privirea acum către prezent, Vlad Conta, de la mijlocul lunii martie 2020, deci de mai bine de un an, toată lumea artistică din România, dar şi din Europa şi Statele Unite, a intrat într-o perioadă de pauză, cu mici reveniri. Evenimentele artistice cu public s-au suspendat ca efect al pandemiei, iar reluările activităţii au fost doar episodice. Cum aţi parcurs această perioadă ca artist ?
Vlad Conta : O trăiesc greu, ciclotimic, cu perioade de mare exaltare la fiecare prilej de a face muzică într-un mod care se aseamănă cât de cât cu normalitatea. Colegii și prietenii mei muzicieni o trăiesc, probabil, la fel de greu, fiecare găsindu-și supape proprii – studierea unor noi roluri sau partituri, de pildă, pentru că perioadele de repliere pot deveni și prilejuri propice acumulărilor. Momentele trăite împreună pe scenă în timpul pandemiei au fost de maximă intensitate, poate pentru că ne-am apropiat din nou de esenţa motivaţiei noastre iniţiale.
O.Ş.P. Ca dirijor al Operei bucureştene, cum vedeţi reluarea activităţii constante cu publicul şi în ce manieră ?
Vlad Conta : Ca toată lumea, sper ca pandemia să treacă repede și ca viața să revină la normal.
O.Ş.P. Oriunde în lume, artiştii sunt un număr restrâns, proporţional, în cadrul populaţiei active. Cum credeţi că ar trebui să se poziţioneze opinia publică şi autorităţile în relaţia cu artiştii în această perioadă atipică pe care o parcurgem ?
Vlad Conta : Ideală ar fi o poziționare de tipul celei din Atena lui Pericle față de teatrul antic – susținere materială, participare implicită, înțelegere a rolului artei în existența noastră, în viața cetății.
O.Ş.P. Aţi activat mult în străinătate. Ce modele credeţi că am putea împrumuta pentru susţinerea artei şi culturii într-o astfel de perioadă, în condiţiile economice din România ?
Vlad Conta : Modelul german, al teatrului de repertoriu, care garantează continuitatea, coerența și accesul tuturor generațiilor. Obiceiul autohton de a ne compara numai cu Scala, Metropolitan Opera, Covent Garden etc. nu ține cont de faptul că bugetele acestora sunt de alt calibru. Subiectul e mult mai larg decât permite spațiul acestui interviu.
O.Ş.P. Cât de important credeţi că va fi impactul acestei perioade exclusiv on line a istoriei recente a artelor spectacolului în România ? Va rămâne o parte din activitate în on line sau revenirea va fi completă ? Vă conving interpretările online ?
Vlad Conta : Online-ul în sine e un lucru excelent: oferă accesul imediat la înregistrări istorice, arhive, evenimente în direct etc. Întrebarea care se pune de fapt e dacă înregistrarea de orice fel poate înlocui experiența live. Răspunsul e: după părerea mea, categoric, nu.
“Vom încerca să fim creativi, integrând mijloacele tehnice de care dispunem”
O.Ş.P. In perioada aprilie-iunie 2021, aveţi în plan patru opere în concert care vor fi prezentate on line sau cu public, în funcţie de evoluţia situaţiei sanitare. Vă rugăm să ne daţi câteva detalii.
Vlad Conta : Voi dirija „Traviata” , „Rigoletto”, „Samson și Dalila” și „Aida”. Vor fi prezentate în concert, dată fiind nevoia de spațiu, conform normelor impuse de situația sanitară. Se va cânta pe scenă, fără ca efectivele, structura și esența lucrărilor să fie afectate. Vom încerca să fim creativi, integrând mijloacele tehnice de care dispunem.
O.Ş.P. Care ar fi mesajul dirijorului Vlad Conta pentru artiştii din România în acest moment, fie că sunt artişti liber profesionişti sau angajaţi ai unei instituţii publice de cultură.
Vlad Conta : Le doresc tuturor artiştilor să găsească resursele interioare pentru a se reseta în aceste condiții inedite și greu previzibile, pentru a reuși reidentificarea și realizarea vocației lor.
Vlad Conta – repertoriu de operă şi valet
Balet
- Coppélia de Léo Delibes
- Spărgătorul de nuci, Francesca da Rimini de Piotr Ilici Ceaikovski
- Cenuşăreasa de Serghei Prokofiev
- Don Quijote de Ludwig Minkus
Operă
- Fidelio de Ludwig van Beethoven
- Carmen, Les Pêcheurs de perles (Pescuitorii de perle) de Georges Bizet
- Albert Herring de Benjamin Britten
- Lucia di Lammermoor, L’elisir d’amore (Elixirul dragostei), Don Pasquale de Gaetano Donizetti
- Mireille, Faust de Charles Gounod
- Il mondo della luna (Lumea din lună), Lo speziale (Farmacistul) de Joseph Haydn
- Hänsel und Gretel de Engelbert Humperdinck
- Pagliacci (Paiaţe) de Ruggero Leoncavallo
- Cavalleria rusticana de Pietro Mascagni
- Le Pauvre matelot (Bietul marinar) de Darius Milhaud
- Le nozze di Figaro (Nunta lui Figaro), Così fan tutte (Aşa fac toate), Don Giovanni, Die Zauberflöte (Flautul fermecat), Idomeneo, Die Entführung aus dem Serail (Răpirea din Serai) de Wolfgang Amadeus Mozart
- La Bohème, Tosca, Madama Butterfly, Gianni Schicchi de Giacomo Puccini
- Il barbiere di Siviglia (Bărbierul din Sevilla), La Cenerentola (Cenuşăreasa), L’italiana in Algeri (Italianca în Alger) de Gioacchino Rossini
- Ariadna auf Naxos (Ariadna la Naxos), Salomé de Richard Strauss
- Aida, La traviata, Il trovatore (Trubadurul), Rigoletto, Simon Boccanegra, Don Carlos de Giuseppe Verdi
- Tannhäuser, Lohengrin, Der fliegende Holländer (Olandezul zburător), Tristan und Isolda de Richard Wagner
- Der Freischütz, Euryanthe de Carl Maria von Weber
- Oedipe de George Enescu
- Celan de Peter Ruzicka