Ovidiu Miculescu
Ovidiu Matei Iancu s-a născut în Bucureşti După absolvirea în 2002 Liceului de Coregrafie “Floria Capsali” (timp în care a câştigat şi o bursă la English National Ballet School, Londra), a efectuat un stagiu de perfecţionare la Opera din Paris. Încă din timpul liceului a fost solist al Operei Naţionale din Bucureşti, instituţie în care dansează din anul 2002. În anul 2012-2013, pleacă în America ca senior soloist în cadrul companiei Tulsa Ballet, revenind apoi la Opera Naţională Bucureşti. Din anul 2015, este prim solist al Teatrului de Balet din Sibiu şi al Operei Naţionale Iaşi. În stagiunea 2016, revine la Opera Naţională Bucureşti.
A câştigat numeroase premii naţionale şi internaţionale de-a lungul carierei, fiind invitat la Galele Stelele secolului XXI, 2005 Paris, şi participant la Competiţia Internaţională de Balet şi Dans Contemporan Sibiu, 2009, unde a obţinut locul I. Dansează ca invitat de onoare în numeroase Gale şi Spectacole din Europa de Est şi Occidentală, dar şi din Asia şi Statele Unite ale Americii.
Ovidiu Miculescu: La vârsta de 10 ani intraţi prin examen la Liceul de Coregrafie “Floria Capsali”, pe care îl absolveaţi în anul 2002. A existat altă variantă, altă opţiune de carieră pentru copilul Ovidiu Matei Iancu? Cum au decurs primii paşi în acest domeniu?
Ovidiu Matei Iancu: Da, aşa este, la vârsta de 10 ani, clasa a patra, am intrat prin examen la Liceul de coregrafie “Floria Capsali” şi am intrat… ultimul. Ceea ce i-a determinat pe părinţii mei să mă înscrie la acest liceu, a fost energia debordantă de care dădeam dovadă şi faptul că pe lângă cursuri de atletism, dansam foarte mult prin casă. Primii paşi în acest domeniu nu au fost chiar plăcuţi, având în vedere că “am fost descoperit” şi “m-am descoperit” abia după ce în clasa a şasea aproape am fost eliminat la un examen semestrial la balet. Îmi aduc aminte şi acum că după examen, doamna Anca Mandrescu ne-a luat de-o parte pe mine şi pe tatăl meu, spunându-ne că-mi mai da o şansă, dar să mă gândesc bine dacă este cu adevărat ceea ce vreau să fac. Ceea ce nu ştia ea este că, în clasa a patra, în prima oră de balet, eu auzisem pentru prima oară un pian pe viu şi, cumva, m-am îndrăgostit pe loc de modul în care curgeau mişcările pe această muzică şi atunci am decis că asta voi face toată viaţă.
O.M.:Încă din timpul liceului aţi evoluat ca solist al Operei Naţionale din Bucureşti, instituţie în care dansaţi din anul 2002. Nu se întâmplă frecvent ca un elev de liceu să fie solist pe scena cea mai importantă a oraşului în care s-a născut. Despre ce spectacole a fost vorba?
O.M.I.: Am avut onoarea, într-adevăr, să dansez ca solist încă de pe băncile liceului, mulţumită profesorilor pe care i-am avut în ultimii ani de liceu şi maeştrilor de balet de la Opera, care m-au primit la studiile companiei încă din clasa a zecea. Dezvoltându-mă foarte mult, atât ca solist, cât şi ca partener, am fost invitat în clasa a 12-a să dansez solo în baletul Coppelia (în prietenii lui Franz) şi Pas de trois din baletul Lacul Lebedelor. După terminarea clasei a 12-a, în 2002 am fost angajat la Opera Naţională din Bucureşti şi în primul spectacol am avut rolul prinţului Siegfried din Lacul Lebedelor, începându-mi aşadar, cariera de prim-balerin la un nivel foarte înalt.
Articol complet: AICI.
