Oltea Şerban-Pârâu

Tenorul Andrei Lazăr este de un deceniu solist al Operei Naţionale din Bucureşti, fiind una dintre cele mai reprezentative voci ale noii generaţii.

O.Ş.P. Ne aflăm în anul centenarului Operei bucureştene, instituţie pe scena căreia aţi debutat în rolul principal Caţavencu din premiera absolută a operei „O scrisoare pierdută” de Dan Dediu. Un debut  atipic, într-o opera contemporană pe un text celebru de teatru? A avut o semnificaţie această experienţă? „A pune umărul la geneza unei opere este un privilegiu cu care noi artiştii lirici ne întâlnim destul de rar în carieră”

Andrei Lazăr: Se întâmpla în anii de început ai colaborării mele cu Opera Naţională din Bucureşti, de a cărei scenă mă leagă exact un deceniu. Bineînţeles că a avut o semnificaţie deosebită. În primul rând deoarece Caţavencu este un rol deosebit de ofertant şi versatil, iar apoi fiindcă mi-a intermediat lucrul cu o echipă de mare valoare. Eu sunt şi un mare iubitor de teatru dramatic, iar acest debut într-un text clasic autohton a fost probabil o coincidenţă fericită. A pune umărul la geneza unei opere este un privilegiu cu care noi artiştii lirici ne întâlnim destul de rar în carieră. Este un tip de energie creatoare absolut fabuloasă ! Toată distribuţia era trup şi suflet alături de Dan Dediu. El compunea, orchestra şi revizuia scene din lucrare, în vreme ce noi lucram cu libretistul şi totodată regizorul Ştefan Neagrău sau desluşeam meandrele muzicii deja finisate alături de pianiştii corepetitori şi dirijorul Tiberiu Soare. Experienţa de a fi martor la o creaţie de referinţă pentru opera românească contemporană şi construirea unui rol la care revin de fiecare dată cu dăruire vor rămâne  amintiri nespus de dragi din perioada debutului meu la ONB.

Citeste mai mult: adev.ro/qvebe9