Oltea Şerban-Pârâu

Iordache Basalic este solist al Operei Naţionale Bucureşti din anul 1995. O.Ş.P. Ne aflăm în anul centenarului Operei bucureştene. Cu aproximativ 25 de ani în urmă, baritonul Iordache Basalic intra în corpul de solişti ai acestei scene legendare. Cum aţi ajuns să fiţi solist al Operei, care a fost traseul formării ca artist? Ce personalităţi v-au marcat mai mult în acea perioadă?

Iordache Basalic: În primul rând trebuie să amintesc că m-am format ca artist în corul Operei Naţionale din Bucureşti, unde am activat timp de trei ani, până în 1995, sub îndrumarea marelui dirijor de cor Stelian Olariu, fie-i ţărâna uşoară. Un om şi dirijor de excepţie cum rar se vor mai naşte. Intrarea mea în operă a fost făcută de maestrul meu din acea perioadă (1992), Corneliu Fânăţeanu, cu care m-am pregătit vocal timp de 3 ani. Apoi, în urma unei audiţii cu o comie din care făceau parte soprana Eugenia Moldoveanu, dirijorul Corneliu Trăilescu şi basul Pompei Hărăşteanu, am fost promovat ca solist al acestei prestigioase opere bucureştene. Ţin minte că imediat ce am promovat ca solist, în 1995, direcţia de atunci m-a distribuit în două roluri principale, făcându-mi debutul în Lucia di Lammermoor, în rolul lui Enrico, apoi în La Traviata, în rolul lui Germont-tatăl, ambele roluri cântându-le la debut alături de marea soprană Felicia Filip. Amprenta ca artist şi-au pus-o de-a lungul timpului doi profesori pe care îi voi respecta toată viaţa şi de care mă leagă amintiri plăcute din timpul studiului şi nu numai, tenorul Corneliu Fânăţeanu şi baritonul Vasile Martinoiu. Anii au trecut, dar perfecţionarea ca artist nu a încetat, aşa că am continuat şi am mers la trei master-class-uri de canto şi interpretare… unul cu renumitul bariton roman Eduard Tumagian şi la două masterclass-uri cu marele bariton Renato Bruson. Toate aceste experienţe au contat enorm pentru mine şi pentru cariera mea ca solist de operă.

O.Ş.P.: Până în anul 2000 aţi participat la mai multe concursuri, printre care Concursul Internaţional de Canto „Hariclea Darclée” de la Brăila. De ce sunt importante competiţiile pentru o carieră în domeniul operei?

I.B.: Competiţiile sunt importante pentru cariera unui artist (în special cele internaţionale), pentru că astfel i se deschide şansa de a fi auzit de un impresar important şi de a începe o carieră internaţională dacă are „norocul” să fie plăcut de un impresar sau de un director de operă important. Eu, personal, nu am „alergat” prea mult după concursuri, am fost o fire mai comodă, recunosc şi mi-a plăcut să fiu mai legat de glie, dar nu înseamnă că nu am încercat. Uite, vă dau un exemplu… în anul 2000 am fost chemat să dau audiţie la Scala din Milano, după o înscriere cu doi ani inainte…d eci, am aşteptat doi ani să-mi confirme Scala audiţia. Asta fără să am un impresar. Am cântat impecabil şi când au ajuns să mă întrebe ce impresar am, s-au „împiedicat”, pentru că nu aveam… şi nu m-au acceptat pentru că nu aveam impresar la acea vreme şi nici două-trei concursuri internaţionale… Aveam doar unul singur, „Haricleea Darclee”. După, au mai apărut, dar prea târziu pentru Scala. În concluzie, îi sfătuiesc pe tinerii de azi să nu rateze pe cât pot niciun concurs, pentru că dă bine la curriculum-ul personal şi este util pentru viitorul artistic. Eu m-am mulţumit cu atât şi nu am alergat după concursuri. Iubesc ce am făcut până acum şi ce fac de acum înainte şi pot spune că sunt împlinit. 

Citeste mai mult: adev.ro/quodo2