Timp de peste 40 de ani, regizoarea Cristina Cotescu şi-a legat numele Opera Naţională Bucureşti, a creat sau a ajutat la crearea de spectacole de operă, ca asistent de regie, alături de cele mai mari nume ale teatrului liric românesc. Absolventă a Conservatorului din Capitală, a devenit sufleor al Operei Naţionale Bucureşti în 1975, iar zece ani mai târziu asistent de regie şi regizor al teatrului.

Pe lângă zecile de spectacole, evenimente şi gale la care şi-a adus contribuţia pe prima scenă lirică a ţării, a colaborat şi cu alte importante instituţii muzicale precum Filarmonica “George Enescu“¸ Opera Naţională Română din Iaşi, Teatrul Muzical Nae Leonard din Galaţi, Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian din Bucureşti, Opera Bergen (Norvegia), Vienna Opera Company.

Din 1990 a devenit, de asemenea, profesor asociat la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti. Pentru meritele sale, i-a fost oferită Diploma de Excelenţă pentru promovarea creaţiei muzicale româneşti pentru copii, acordată de Teatrul Naţional de Operetă Ion Dacian din Bucureşti şi Diploma de Excelenţă pentru promovarea artei interpretative, în cadrul FestivaluluiVacanţe muzicale de la Piatra Neamţ. A efectuat turnee cu spectacolele sale în Grecia, Rusia, Bulgaria, Austria, Germania, Spania, Olanda, Thailanda, Italia, Elveţia, Anglia, Belgia.

Ovidiu Miculescu: Cristina Cotescu a pornit călătoria în lumea artelor spectacolului în 1975 ca sufleor al Operei Naţionale Bucureşti, după absolvirea Conservatorului din capitală. Cum s-a petrecut trecerea de la Conservator la meseria de sufleor, ce presupunea aceasta? Cu toţii ştim cum arată cuşca sufleorului, dar nu ştim ce se petrece exact în ea.

Cristina Cotescu: În Conservator mi-a plăcut foarte mult dirijatul coral, aşa încât ca sufleor muzical la Opera Bucureşti m-am adaptat repede şi fără probleme. Responsabilitatea sufleorului muzical este foarte mare în sprijinul soliştilor vocali, acesta intervenind cu propria voce şi cântând partitura corectă în cazul unor decalaje faţă de orchestră. Trebuie să fac o precizare: este o mare diferenţă între activitatea sufleorului de teatru şi cel muzical, acestuia din urmă fiindu-i necesare studii superioare de muzică, având în vedere că trebuie să cunoască perfect partitura operei şi totodată să fie un bun dirijor. La repetiţiile de regie cu soliştii şi corul, el îndeplineşte funcţia de dirijor, iar suflatul textului se face doar pe auftakt-ul muzical. Adică nici prea devreme, nici prea târziu faţă de momentul în care solistul vocal trebuie să cânte fraza respectivă.

Citeste mai mult: AICI.