Ajuns în distribuţia unui film de Oscar, Toni Erdmann, bucurându-se să îşi împrumute vocea unor personaje de desene animate, cântând cu bucurie muzica din Bucureştiul de altădată pe scena de teatru, baritonul Daniel Filipescu este una din vocile şi unul dintre personajele pline de culoare ale Operei Naţionale din Bucureşti.
Ovidiu Miculescu: Daniel Filipescu, să începem discuţia noastră pornind de la anii de formare. Faceţi parte dintr-o generaţie care, în afara studiilor de la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, a avut parte şi de accesul la studii în străinătate. Aţi avut şansa să studiaţi şi la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz sau la Accademia Teatro alla Scala di Milano. Care au fost personalităţile care v-au marcat perioada de studii?
Daniel Filipescu: Participând la un masterclass la Universitatea de Muzică Bucureşti în anul 2006, ţinut de mezzosoprana Claudia Eder, profesoară la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz secţia muzică-canto, am fost remarcat de aceasta şi invitat să dau examen la celebra universitate din Germania, pentru a putea aprofunda studiul vocal de operă. Am dat curs invitaţiei şi am fost admis la celebra universitate, una dintre cele mai vechi şi mai mari din Germania, cu o bogată activitate de predare în toate domeniile. Prin această reuşită, am ajuns în contact cu mulţi alţi profesori importanţi, mai ales pentru canto lied, oratoriu şi în special operă, unde îl aveam profesor de regie chiar pe directorul Operei din Mainz la vremea aceea, Georges Delnon. Văzând posibilităţile vocale şi naturaleţea jocului scenic pe care le-am dobândit în ţară, la Opera din Bucureşti, dar şi la Opera Comică pentru Copii, am fost cooptat imediat într-o producţie eveniment Il burbero di buon core (Bădăranul bun la suflet) de Vicente Martín y Soler, operă care se cânta pentru prima dată în Germania. Recunosc că am avut foarte multe satisfacţii profesionale cu acest proiect, cât şi întâlnirea pe scenă cu colegi minunaţi, de naţionalităţi diferite. În cadrul programului de dezvoltare profesională susţinut de Opera Naţională Bucureşti, în colaborare cu Accademia Teatro alla Scala di Milano, am avut plăcerea şi bucuria să lucrez cu marea soprană italiană Luciana Serra, o profesoară deosebită, care pe lângă calităţile didactice avea un tip de apropiere aproape maternă faţă de elev, ceea ce făcea ca întâlnirile cu ea să fie o adevărată plăcere, o combinaţie de lecţii şi sfaturi părinteşti combinate cu povestiri şi întâmplări din viaţa de zi cu zi. Alte cursuri am avut cu profesorul regizor Marco Gandini, un adevărat profesionist, care avea o răbdare monumentală în a lucra partitura cu fiecare solist în parte, totul în amănunt, legat de dicţie, frazare muzicală, atitudine şi caracter al personajului, totul concretizându-se la final în rolul Belcore într-o producţie a spectacolului L’elisir d’amore (Elixirul dragostei) de Gaetano Donizetti, spectacol prezent în repertoriul Operei din Bucureşti.
Articol integral: Link.
