Oltea Şerban-Pârâu

Tenorul Daniel Magdal a devenit solistul Operei Bucureştene relativ recent,după aproape trei decenii de consistentă carieră internaţională.

O.Ş.P. Ne aflăm în anul centenarului Operei bucureştene, instituţie pe scena căreia aţi început să cântaţi în 2004. Formarea muzicală v-aţi desăvârşit-o la Iaşi, după ce aţi absolvit cursurile Liceului de Artă ,,Octav Băncilă”, urmând Academia de Artă ,,George Enescu”, secţia canto la clasa Maestrului Octavian Naghiu-Alba. Cum vă amintiţi acei ani?  

Daniel Magdal: Îmi amintesc de acei ani cu multă emoţie, bucurie şi recunoştinţă.  

O.Ş.P.: Primele experienţe scenice consistente au fost tot la Iaşi. După absolvirea cursurilor Academiei, aţi fost angajat ca solist al Operei Naţionale Iaşi debutând în roluri precum Almaviva (Il Barbiere di Sevilla), Ernesto (Don Pasquale), Nemorino (L’Elisir d’Amore). Direct în roluri principale. Cum aţi perceput această şansă?

D.M.: A fost o şansă pe care nu mulţi colegi au primit-o. Acest lucru m-a făcut să mă simt foarte obligat şi sigur că am perceput acest lucru ca pe o mare răspundere.    Şansa mea, ca şi a celorlalţi colegi, a fost conducerea de atunci a operei din Iaşi, prin maestrul Corneliu Calistru care ne-a încurajat prin susţinerea sa, şi de asemenea a maestrului Leonard Dumitriu, cu care am lucrat primele roluri foarte intensiv.

O.Ş.P.: Cu toate că lucrurile mergeau bine la Iaşi, rolurile principale nelipsind, la începtul anilor ’90 aţi emigrat în Germania, unde aţi evoluat pe scenele multor teatre, abordând repertoriul pentru tenor lirico-spinto şi mai târziu cel pentru tenor spintodramatic. Care a fost primul teatru din Germania în care aţi cântat, cum a apărut această oportunitate şi cum s-a dezvoltat ea în primii ani?

D.M.: După examenul de licenţă, începuse deja noua stagiune, îmi dorisem foarte mult să debutez într-un rol din operetă Mam’zelle Nitouche şi anume în cel al locotenentului Champlatreux, un rol care îmi făcea o mare plăcere. Cu câteve zile înainte de debut am fost contactat de un coleg care era deja plecat şi care mi-a spus că la Schleswig-Hosteinisches Landestheater în Flensburg este căutat un tenor. Am hotărât instataneu, împreună cu soţia mea de atunci, că este o oportunitate care nu trebuie ratată şi am plecat la audiţie. Audiţie pe care am şi luat-o dar, datorită faptului că nu vorbeam limba germană deloc, a trebuit să mă hotărăsc dacă accept pentru o perioadă să fac parte din corul instituţiei, ceea ce, după un foarte scurt timp de gândire, am acceptat. Am petrecut în Flensburg aproximativ 2 ani şi jumătate, după care am plecat mai departe…

Citeste mai mult: adev.ro/qv3smf