Ovidiu Miculescu

Laura Blică-Toader dansează pe scena Operei Naţionale din Bucureşti din anul 1992, continuând să evolueze în numeroase roluri pe legendara scenă a instituţiei.

Ovidiu Miculescu: Pentru majoritatea fetiţelor, fascinaţia tutu-ului de balerină este destul de frecventă. Care a fost contextul în care aţi ales acest drum, cum s-a întâmplat în cazul Laurei Blică-Toader?

Laura Blică-Toader: Cum am ales acest drum… Cred că destinul a fost, asta mi-a fost sortit, toate drumurile au mers în această direcţie, m-au atras ca un magnet către dans… începând cu răspunsul ferm că vreau să mă înscriu la dansuri moderne, dat în clasa întâi, ca mai apoi, la repetiţiile de dans modern să vină fata profesoarei noastre în sală şi să înceapă să-şi repete “dansurile de balet” (cum le percepeam noi prin ochii de copii). De fapt, erau variaţii… Iar în clipa în care am văzut-o învârtindu-se ameţitor pe cerc, adică pe “manej”, în termenii baletului, să mă fascineze pe loc. M-am dus la doamna profesoară să-i spun că vreau să mă înscriu la şcoala de balet, înscriere ce se făcea pe baza unui examen. Doamna s-a cam supărat pe mine că m-am hotărât cam în ultimul moment, având doar o şansă, aş fi putut încerca şi cu un an înainte, dar… aşa s-a întâmplat.
 
O.M.: Cine au fost personalităţile care v-au influenţat în şcoală şi respectiv după aceea, când aţi ajuns pe scena Operei din Bucureşti?

L.B.-T.: Profesorii avuţi de-a lungul anilor de şcoală au contribuit foarte mult prin răbdarea şi dăruirea lor la sedimentarea cunoştinţelor de balet, ca mai apoi toţi maeştrii fie de studii, fie de repetiţii (doamnele Ira Stenkovskaia, Petruţa Almosnino, domnii Mihai Babuska, Florin Mateescu) să contribuie la dezvoltarea complexă a mea ca artist.

Articol complet: AICI.