Ovidiu Miculescu: Să începem cu începutul. Născut la Lugoj în anii ’80, aţi crescut într-o ambianţă muzicală? Cum aţi ajuns să studiaţi vioara la şcoala din muzică?
Liviu Indricău: Încă de mic, de la vârsta de 8 ani am fost atras de muzică. Împreună cu fraţii mei Dan (pe atunci 9 ani) şi Cristian (pe atunci 7 ani) am format un trio imprimând chiar şi o casetă, cum era pe vremea aceea, cu muzică religioasă. În biserica unde am crescut era o orchestră alcătuită din 60 de instrumentişti – copiii care aveau înclinaţii spre muzică erau încurajaţi şi ajutaţi să studieze la un instrument. La îndemnul mamei mele şi pentru a face parte din orchestră, am studiat vioara la Şcoala de Muzică din Lugoj.
O.M.:Relaţia cu arta corală şi dezvoltarea vocii prin intermediul acesteia a început devreme, în oraşul natal. Povestiţi-ne despre această experienţă.
L.I.: Oraşul Lugoj avea şi încă are (sper ca autorităţile locale să realizeze cât de important pentru viaţa culturală a oraşului este să continue să sprijine activitatea corului) o formaţie corală recunoscută şi apreciată atât în România cât şi în străinătate. Maestrul Remus Taşcău, care atunci era dirijorul, sufletul şi motorul corului Ion Vidu, m-a invitat să fac parte din ansamblu. Am acceptat cu mare bucurie şi seriozitate. Lucrul cu maestrul Taşcău a ajutat mult la dezvoltarea vocii tinere pe care o aveam, prin faptul că de cel puţin două ori pe săptămână făceam vocalize şi repetiţii, lucru benefic pentru o bază sănătoasă. Am o vorbă care îmi place mult: maestrul Taşcău a pus bazele carierei mele, ca mai apoi maestrul Stelian Olariu să o cimenteze.
Articol integral: Link.
