Ovidiu Miculescu

Ovidiu Miculescu: Cum a ajuns Mihaela Soare balerină? În toate biografiile scrie că era atrasă de muzică şi dans de mic copil, începând studiul dansului cu maeştrii Mitiţa Dumitrescu şi Nicolae Ionescu de la vârsta de 5 ani. A existat şi altă direcţie sau aceasta a fost singura direcţie?

Mihaela Soare: Am ajuns balerină prin multă dăruire, pasiune, perseverenţă, multe ore de studiu individual şi prin calităţile fizice şi psihice necesare acestei meserii. La 9 ani am fost admisă la Liceul de Coregrafie “Floria Capsali” în urma unei selecţii riguroase, începând un drum lung pe meleagurile dansului, un drum presărat cu reuşite, cu determinare, cu dragoste şi seriozitate. Pentru a fi balerin e nevoie de o proporţie specifică a corpului, de simţ ritmic, de memorie kinestezică, de calităţi specifice dansului, altfel dorinţa nu este suficientă în urmarea acestei meserii.

Lucrul cu mai mulţi coregrafi, profesori şi asistenţi m-a ajutat enorm în formarea mea ca balerină

O.M.:În ultimul an de liceu, Mihaela Soare a avut şansa de a urma cursurile Academiei de Balet din Colorado, ca bursieră. Acolo aţi avut şansa de a lucra cu maeştri precum Martin Freedmann, Gabriela Komleva şi Gilbert Meyer. Cât a fost de importantă această experienţă?

M.S.: În Statele Unite am avut pentru prima oară şansa de a lucra o oră de studii în stilul George Balanchine, lucru ce m-a fascinat enorm. Am urmat de asemenea cursuri de dans contemporan, actorie, stretching TheraBand şi repertoriu de dans clasic. Această experienţă a avut un rol determinant în abordarea şi relaţionarea mea cu dansul după terminarea liceului. Flexibilitatea trecerii de la un stil de lucru la altul, şi anume faptul că se preda şi Balanchine şi Vaganova în acelaşi timp, a fost pentru mine foarte util. Lucrul cu mai mulţi coregrafi, profesori şi asistenţi m-a ajutat enorm în formarea mea ca balerină.

Articol complet: AICI.