Ovidiu Miculescu
În spatele scenei, în faţa ei sau în culise, există întotdeauna o “armată” de oameni care fac ca strălucirea celor din faţa reflectoarelor să fie de fiecare dată perfectă. Toţi aceşti oameni sunt în coordonarea cuiva, care la Opera Naţională din Bucureşti poartă numele Paula Stoica şi se numeşte şeful serviciului artistic-scenă.
Ovidiu Miculescu: După ce absolvea Liceul de muzică Dinu Lipatti la secţia canto, Paula Stoica continua studiile la secţia canto a Universităţii Naţionale de Muzică, Dar câţiva ani mai târziu schimba direcţia, începând studiile la secţia actorie a UNATC, la clasa profesori Sanda Manu şi Ion Cojar. Cum se explică acest traseu de la muzică spre actorie?
Paula Stoica: A fost un traseu simplu: Eram în anul II la Conservator (azi UNMB), începusem orele de la clasa de operă, unde făceam deja fragmente din opere (duete, terţete etc.), am vrut să descopăr mai multe despre ce înseamnă să joci pe scenă, cântăreţ fiind, şi am dat la Teatru doar din nevoia de a şti mai multe, gândindu-mă că ar putea fi doar un sprijin, mai mult informaţional şi nimic mai mult. Am încercat chiar să le fac în paralel, dar doar pentru câteva luni. Erau universuri diferite, am ales cu inima şi am rămas la Teatru.
O.M.:Cum a ajuns Paula Stoica la Opera din Bucureşti şi de când coordonează tot ceea ce se întâmplă în spatele scenei. Cine au fost cei care au declanşat această mutare?
P.S.: Am fost întotdeauna actor independent, a fost o alegere asumată, dar care implica, exact ca şi acum, o viaţă destul de grea, mai ales pe timpul verii, dacă nu aveam în pregătire vreo premieră pentru toamnă. Aşa am ajuns să caut un job sau măcar să strâng bani pentru vară. În 2007, prietena mea de atunci şi de acum, Mădălina Florescu, pianist corepetitor la ONB, mi-a spus că se caută colaborator la regie de scenă (stage management), m-am prezentat, am trecut direct la treabă şi m-au păstrat. Coordonez totul în mod oficial, ca angajat în acest post, doar de la începutul lui 2020. În realitate, sunt mulţi ani de când fac asta, dar din postura de colaborator. Persoanele care au declanşat această mutare sunt multe şi au sosit în etape în viaţa mea: Plecasem din postura de stage-manager înainte de venirea Beatricei Rancea în funcţia de director general şi rămăsesem doar colaborator ca asistent de regie. Doamna Rancea mă ţinuse minte de când m-am ocupat de reluarea spectacolului dânsei Olandezul zburător la ONB, m-a vrut în postura de şef coordonator la scenă şi am acceptat doar cât să formez o echipă de oameni profesionişti şi integri la regie de scenă şi să plec. Aşa am şi făcut. Am găsit oameni extraordinari, cu calităţi incredibile umane şi profesionale, oamenii pe care îi am şi acum în echipă şi am încercat să îi îndrum spre a deveni şi buni stage-manageri (regizori de scenă). Nu mi-am dorit şi în continuare nu îmi doresc acest post. Sper să formez oameni care să poată veni oricând cu succes în locul meu.
Articol complet: AICI.
