Dacă instituţionalizarea Operei Naţionale din Bucureşti a avut loc la 1 aprilie 1921, primul spectacol de operă oficial în acest context fiind programat pe 8 decembrie, un an mai târziu, în 1922, Anton Romanovski, prim-balerin şi maestru de balet în teatre de operă şi balet din Polonia şi Rusia, are un prim contact cu Bucureştiul, urmând a se stabili în România în 1924, la trei ani de la înfiinţarea Operei Române.

Anul 1925, constituie anul certificatului oficial de naştere al baletului profesionist romȃnesc, primele spectacole de balet pe care le-a pus în scenă fiind puternic influenţate de stilul marelui coregraf Mihail Fokin. Prima maestră de balet a companiei bucureştene a fost Floria Capsali, a cărei activitate a început în 1938 şi care a reorganizat trupa de balet.

Dar despre toate acestea s-a mai scris. Venind spre contemporaneitate, descoperim că aspectul scenografic al spectacolului de balet, decorurile şi costumele, de o mare importanţă în conturarea întregului, a purtat de foarte multe ori în ultimii 40 de ani semnătura Adrianei Urmuzescu. Despre costume şi décor se vorbeşte mai rar când se comentează spectacolul de balet, deşi importanţa acestora este uneori copleşitoare.

Absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Adriana Urmuzescu a devenit scenografă a Operei Naţionale din Bucureşti din anul 1986, lucrând aici fără întrerupere aproape patru decenii. În această perioadă, repertoriul companiei de balet, a cuprins titluri remarcabile, printre care
 Îmblânzirea scorpiei, în coregrafia lui Ioan Tugearu, unul dintre primele spectacole ale cărei costume şi scenografie le semna Adriana Urmuzescu.

Articolul integral: AICI.