Iulia Isaev este una din vocile formate în România care a dus peste tot în lume tradiţia şcolii româneşti de canto, fiind invitată să cânte pe cele mai importante scene lirice ale lumii, de la Opera din Bucureşti, la Opera din Viena sau Metropolitan Opera.
O.Ş.P. Ne aflăm în anul centenarului Operei bucureştene, cu aproximativ 30 de ani în urmă, soprana Iulia Isaev debuta chiar pe această scenă, în rolurile Micaela din Carmen de Bizet), Pamina din Flautul fermecat de Mozart, Mimi din La Boheme de Puccini, Nedda din Paiaţe de Leoncavallo şi Cio-cio-san din M-ma Butterfly de Puccini. Cum a ajuns Iulia de pe băncile Conservatorului direct pe scena Operei bucureştene? „Participarea şi asumarea unui concurs organizat la Opera Naţională din Bucureşti în 1992, în urma căruia am devenit parte a ansamblului solistic, s-a petrecut cumva în mod firesc”
Iulia Isaev: Nu este niciun secret (şi cei din generaţia noastră ştiu bine acest lucru), selecţia prin care treceam toţi cei ce doream să studiem la Conservator în acea perioadă, (astăzi Universitatea Naţională de Muzică) era una foarte strictă. Pe lângă calităţile vocale excepţionale necesare, dificultatea programelor prezentate la admitere, trebuia să fie deosebit de ridicată, astfel încât să te ajute să te detaşezi şi să impresionezi (astfel de programe, în zilele noastre, se abordează de abia în anii de masterat). Locuri la canto erau foarte puţine şi deci competiţia era pe măsură, de aceea eram conştienţi de faptul ca trebuia să muncim mult pentru a reuşi. Era o mândrie să fii student al Conservatorului. Încă din ultimii ani (ai studenţiei), conştientă fiind de dificultatea cu care un tânăr se putea face remarcat, m-am pregătit asiduu împreună cu profesoara mea, dna Arta Florescu şi am participat la două concursuri internaţionale, unul dintre ele foarte important în acea perioadă (M-ma Butterfly), la care am luat premii. Această validare venită din afară a cântârit foarte mult în viaţa unui tânăr aflat la început de drum, iar participarea şi asumarea unui concurs organizat la Opera Naţională din Bucureşti, în urma căruia am devenit parte a ansamblului solistic, s-a petrecut cumva în mod firesc. De atunci au trecut, aşa cum aminteai, aproximativ 30 de ani, ani în care drumul meu profesional a parcurs perioade frumoase, de lucru intens dar şi de satisfacţii meritate, de care îmi amintesc cu multă, multă plăcere.
Citeste mai mult: adev.ro/qt8nbr