Hänsel şi Gretel

Operă în trei acte pentru copii de Engelbert Humperdinck
Libretul: Adelheid Wette după basmul Fraţilor Grimm

Oricât de pasionante ar fi jocurile pe calculator, citirea unei poveşti sau fascinaţia în faţa unei cărţi de colorat dezvoltă în mintea şi sufletul copilului emoţii şi imagini de neînlocuit. Din bucuria jocului, din desen, din creioane şi hârtii, copiii pot crea poveşti, precum, de pildă, cea a lui Hänsel şi a lui Gretel. Dintr-o hârtie se poate imagina o casă, un creion colorat poate fi o acadea, din mai multe creioane se poate imagina o pădure, un tort mult prea dulce poate deveni „casa vrăjitoarei”. Niciun joc pe calculator nu va înlocui puterea de imaginaţie a copilului. Trebuie să preţuim şi să păstrăm această calitate a micilor noştri spectatori.

Anda Tabacaru Hogea – regizor

De la Grimm la Humperdinck

Inspirată de povestea cu același nume a fraţilor Grimm, opera „Hänsel şi Gretel” a fost scrisă de Humperdinck între 1891 și 1892, la îndemnul surorii sale, Adelheid Wette, care dorea să prezinte un spectacol de Crăciun copiilor din familie. Astfel, modestul proiect muzical, al cărui libret a fost scris chiar de Wette, a fost dezvoltat de Humperdinck, care l-a transformat într-o operă pentru copii în două acte. Acesta a prezentat lucrarea compozitorului Richard Strauss, care i-a recunoscut imediat calităţile. Strauss a fost, de altfel, cel care a dirijat spectacolul premierei din 1893, de la Weimar, iar la un an de la premieră aproape că nu exista teatru de operă din Germania care să nu o fi pus în scenă. La scurt timp, a fost tradusă și în engleză și prezentată la Londra, iar apoi la New York, unde a avut premiera în 1895.
„Hänsel şi Gretel” a devenit astfel, în timp, cap de afiș în aproape toate repertoriile de operă pentru copii, fiind asociat cel mai adesea cu sărbătoarea Crăciunului, moment pentru care a fost de altfel compus.

Sinopsis

Actul I

Hänsel şi Gretel sunt lăsaţi singuri acasă. Cei doi se joacă, dansează şi cântă. Mama lor soseşte pe neaşteptate. Supărată că nu făcuse rost de bucate în ziua aceea, îi trimite în pădure să culeagă fragi şi mure pentru masă. După plecarea grăbită a copiilor, mama deplânge sărăcia în care trăiesc. Tatăl se întoarce vesel acasă, mulţumit că a vândut multe mături şi că a putut, în acest fel, să cumpere de mâncare. Bucuria îi dispare atunci când află că mama a trimis copiii în pădurea Ilsenstein, unde trăieşte înfricoşătoarea Baba Cloanţa. Cei doi pornesc în căutarea copiilor.
Ajunși în pădurea Ilsenstein, Hänsel culege fragi, iar Gretel îşi face o coroniţă din flori. Copiii observă cu teamă că soarele a apus şi că pădurea devine din ce în ce mai întunecoasă. Speriaţi că nu mai găsesc drumul către casă, adorm în cele din urmă între copaci. Zâna Nopţii şi îngerii le veghează somnul.

Actul al II-lea

Treziţi de Zâna Zorilor, Hänsel şi Gretel îşi povestesc unul altuia visul minunat pe care l-au avut. Spre marea lor uimire, descoperă în pădure o casă ciudată, în formă de tort ornat cu acadele, frişcă, ciocolată şi marţipan. Sunt foarte fericiţi şi încep să mănânce cu poftă din prăjitura uriaşă. Apare Rosina Dulce-Bot, care se recomandă a fi proprietara căsuţei și care încearcă să-i convingă pe cei doi să intre. Copiii refuză, iar Rosina, care nu este altcineva decât Baba Cloanţa, îi ţintuiește pe loc printr-o vrajă. Aceasta plănuiește să-l îngraşe pe Hänsel, pentru a-l băga în cuptor şi a-l mânca, însă cei doi fraţi reuşesc, prin isteţime şi curaj, să o păcălească pe Baba Cloanţa şi să o arunce în cuptor. Vraja se rupe: acadelele şi bomboanele se transformă în copii. Părinţii lui Hänsel şi Gretel ajung și ei în pădure, unde se regăsesc cu toţii. Cei doi fraţi le povestesc cu bucurie cum Baba Cloanţa a dispărut, vraja s-a spulberat, iar copiii au revenit la viaţă.