IUBIRE ȘI SACRU

Laurențiu Ganea

 

Distribuție

DOINĂ

EMIL VIȘENESCU – Clarinet solo

Πέντε λυρικὰ καὶ μυστικὰ ποιήματα
Cinci Poeme Lirico-Mistice pentru soprană, harpă și trei percuționiști

Text greaca veche
IRINA IONESCU – Soprană
EVELINA ANDRIEȘ – Harpă

Percuție:
ALEXANDRU STROE – Vibrafon
VLAD POLGAR – Crotale
ILINCA LORENTZ- Trianglu, Tam-tam grande, Gran cassa

שיר השירים
CÎNTAREA CÎNTĂRILOR

Dirijor: CRISTIAN OROȘANU
IRINA IONESCU – Soprană
MARIUS NINE – Tenor
CARLA STOLERU – Flaut
EMIL VIȘENESCU – Clarinet
LAURENȚIU DARIE – Fagot
EVELINA ANDRIEȘ – Harpă

Percuție:
ALEXANDRU STROE – Vibrafon;
ILINCA LORENTZ – trianglu, tam-tam gr, gran cassa;
VLAD POLGAR – Timpani

 

Acest spectacol este găzduit de Opera Națională București.



 

Cheița de argint a Iubirii nu se dă oricui, oricând și oricum – ci odat  în viață doar, de binecuvântat ești.

Iar de ți se dă, de dânsa vrednic să te-arăți.

IUBIRE ȘI SACRU

Spectacolul aduce împreună trei compoziții din trei tradiții antice, având drept punct comun iubirea-n feluritele ei chipuri: dor nestins, iubire neîmpărtășită ori, uneori, de-amândoi și pe de-a-ntregul intens împărtășită… bucurie nemăsurată ori tristețe adâncă, lacrimă de rugăciune ori dezmierdare.

Prima lucrare, Doina pentru instrument solo, reprezintă transpunerea în sunet cântat a dorului neostoit, sfâșietor, un plâns uneori spus sieși doar, alteori întregii lumi strigat. Și am alăturat-o Tradiției traco-getice.

Compusă în anul 2007, lucrarea a fost prezentată cu succes în cadrul mai multor festivaluri internaționale de renume (Londra, în Cehia, în București de trei ori, în Graz, în Salzburg, în Viena de trei ori ș.a.) în variantele flaut solo ori clarinet solo, fiind și premiată în două rânduri.

În acest spectacol va fi interpretată cu sensibilitatea-i cunoscută de Emil Vișenescu.

Considerată  a  fi cea mai de seamă poetă a Antichității grecești, Sappho, cea născută în Mytilene, a trăit la-ntretăierea secolelor al VII-lea î.Hr. și al VI-lea î.Hr. A trăit și a grăit la rându-i iubirea în gingaș fel, ba grăindu-și suferința și cerând ajutorul Afroditei celei în dragoste ajutoare, ba descriind ființa iubită – iubită uneori ca mamă – pe-a ei fiică, Cleis.

Din păcate, dintr-ale ei versuri doar fragmente s-au păstrat, cu excepția unui poem integral.

Întâlnirea cu versurile sale ne-au prilejuit compoziția Πέντε λυρικὰ καὶ μυστικὰ ποιήματα – Cinci Poeme Lirico-Mistice pentru soprană, harpă și trei percuționiști. Lucrarea a fost compusă între anii 2021-2022 și utilizează textul în greaca veche.

Vom mulțumi celor care, cu mult drag, ne-au îndrumat întru corecta pronunție și a sensurilor limbii grecești de odinioară.

Deși unele momente ale lucrării par a fi improvizatorice, ele doar sugerează improvizația, totul fiind notat în detaliu și nimic lăsat la voia întâmplării.

Iar în anume locuri de-am ști cum privi, chiar și pe Pitagora putea-vom zări.

Și el pe noi.

Dar câtă gingășie se află și-n Cântarea Cântărilor! În descrierea ființei iubite, ochii, buzele, părul, sânii… precum o gazelă este, iar el precum un cerb.

Mulți, de-a lungul vremii, nepotrivite au crezut aceste versuri în contextul Bibliei.

Atribuite Regelui Solomon, cel care a avut o domnie prosperă în secolul al X-lea î.Hr, fiu al Regelui David și de o înțelepciune neasemuită, asupra acestor versuri ne atrage atenția Rabbi Akiva, la cumpăna dintre secolele l și al ll-lea: Feriți a recita aceste versuri la petreceri și drept simplă desfătare! Biblia întreagă este sacră, dar Cântarea Cântărilor este cea mai sacră scriere din ea!

Ca text literar, nu ne putem decât lăsa vrăjiți în tainic fel de povestea de iubire. Frumoasa Sulamit, îndrăgostită își așteaptă iubitul ori uneori mirele, la ceas de zi ori ceas de seară, ba i se lasă-n brațe, ba îl caută-n deznădejde într-ale nopții ceasuri, înfruntând pericole și (de neconceput!) încălcând legile morale.

,,Întâmplarea” a făcut a regăsi la timpul rânduit textul acesta în biblioteca tatălui meu și-am început cu mare sprijin a-i afla sensurile într-o limbă atunci complet necunoscută, apoi de-a fi uimit de tainice legături între litere, silabe, cuvinte, fraze sau, alteori, contrariat de sensurile eronate ale unor traduceri.

Cu prilejul prezentării parțiale a lucrării în cadrul unei conferințe la Londra, am fost surprins a afla că această variantă este prima – și singura, deocamdată – a Cântării Cântărilor care utilizează textul ebraic integral pentru o compoziție. Ne apropiasem de text cu respect, cu sfială uneori, dar și cu dragoste.

 Lucrarea   שיר השירים Cântarea Cântărilor pentru soprană, tenor, flaut, clarinet, fagot, harpă și trei percuționiști a fost compusă între anii 2009-2021, fiind influențată de cântul vechi sinagogal, de folclorul autentic zonal și luând aminte la anumite reguli de recitare ale Torei.

Premiera variantei integrale a lucrării a avut loc în cadrul Festivalului International de Teatru Sibiu din anul 2021, fiind unul dintre cele mai vizionate spectacole online ale acelei ediții.

Ca spectacol cu tema ,,IUBIRE ȘI SACRU” a fost reluat în anul 2022 în București cu public restrâns, dar transmis live în întreaga lume, primind aprecieri, spre bucuria noastră, atât din partea specialiștilor (arheomuzicologi, muzicologi, profesori ai Vechiului Testament, interpreți, autori, oameni de cultură etc) cât și din partea publicului larg – din cele două Americi, Australia, zona mediteraneeană extinsă, Europa în cea mai mare parte…

Revenind la text, alături de gingășia sentimentelor, a descrierilor din poezia de dragoste, există și un sens alegoric, există și alte sensuri nebănuite, legături sacre.

Diferit de abordarea Sacrului din versul sapphic, Sacrul din Cântarea Cântărilor este parte integrantă a textului, o dimensiune care este, trăiește acolo și, cu cât te afunzi mai mult în cunoașterea textului, cu atât mai mult te ridică, în sens spiritual. Deși, în sens explicit, Numele Divin este menționat o singură dată în Cântarea Cântărilor. În sens explicit.

Multe cărți s-au scris despre Cântarea Cântărilor, unele foarte bune. Și se vor mai scrie.

Mulțumesc și aici acelor prieteni, profesori, autori de renume care, cu răbdare, m-au însoțit și sprijinit atunci când înțelesurile mă copleșeau.

Cât mai este lumea Lume, iubirea adevărată va rămâne sensul. Uneori ,,natura făcând-se un cerc, de-a dura”, alteori ,,când peste mine însumi țin la tine” sau, cum spunea Kahlil Gibran ,,viața mea ești tu”.

Sau, poate…  ,,IUBIREA CE ROTEȘTE SORI ȘI STELE”.

Laurențiu Ganea, compozitor