La Bohème – BUCHAREST OPERA FESTIVAL

BUCHAREST OPERA FESTIVAL 2024 – All Puccini edition
Ediția a III-a

Opera Națională Română Iași

La Bohème” de G. Puccini

Dirijor: David Crescenzi

Mimì
Ana Maria Donose

Rodolfo
Florin Guzgă

Marcello
Alexandru Constantin

Schaunard
Andrei Yvan

Colline
Teodor Busnea

Musetta
Cristina Grigoraș

Monsieur Benoît / Alcindoro
Ștefan Linu

Parpignol
Adrian Ionescu

Sergentul
Victor Zaharia

Vameșul
Ovidiu Manolache

Cu participarea Orchestrei, Corului și Corului de Copii al Operei Naționale Române Iași

SINOPSIS

Actul I
În mansarda sărăcăcioasă în care locuiesc, poetul Rodolfo și pictorul Marcello încearcă să uite de foamea și frigul care nu îi lasă să lucreze. Pentru a încălzi puțin atmosfera, Rodolfo umple soba cu paginile manuscrisului său. Sosesc și ceilalți doi prieteni și vecini de mansardă, filozoful Colline și muzicianul Schaunard, iar acesta din urmă aduce un coș cu provizii. Buna dispoziție le este tulburată de apariția proprietarului, Benoît, venit să ceară chiria neplătită de multă vreme. Servindu-l cu un pahar de vin, băieții îl pun să le vorbească despre aventurile lui amoroase, apoi, prefăcându-se indignați, îl dau afară și se pregătesc să-și continue mica petrecere, la „Café Momus”. Între timp, Colline și Schaunard pleacă. Rămâne doar Rodolfo, să mai scrie ceva, urmând să-i ajungă în curând. O bătaie ușoară în ușă îi întrerupe lucrul: este Mimì, o tânără vecină, care-l roagă să-i permită să-și aprindă lumânarea. Un acces puternic de tuse o face să-și piardă cunoștința în clipa când se pregătea să plece. Impresionat de înfățișarea delicată și firavă a tinerei femei, Rodolfo o reține și îi povestește despre viață și aspirațiile lui. Apoi, tânăra fată îi vorbește despre ea, despre viața retrasă, despre preocupările ei și despre micile bucurii. Lumânările s-au stins și, în lumina lunii, mână în mână, Mimì și Rodolfo își simt inimile cuprinse de dragoste. Ei pleacă împreună la „Café Momus”, unde sunt prietenii lui Rodolfo.

Actul al II-lea
În mijlocul larmei vesele a cumpărătorilor și a vânzătorilor ambulanți din Cartierul Latin, Rodolfo îi cumpără lui Mimì o bonetă. Apoi se întâlnesc cu cei trei prieteni, cărora Rodolfo le-o prezintă pe Mimì drept muza lui. Cu toți se așază la o masă, în timp ce prin mulțime își face loc vânzătorul de jucării, Parpignol. Dar, atenția tuturor este atrasă de Musetta, fosta iubită a lui Marcello, care apare într-o toaletă elegantă, la brațul unui bătrân bogat, Alcindoro. Zărindu-l pe Marcello, de care o lega aceeași dragoste, și vrând să se facă remarcată, ea cântă un vals în care își evidențiază grația și cochetăria. Amândoi vor să pară indiferenți, dar niciunul nu reușește să-și ascundă adevăratele sentimente.

Musetta își îndepărtează însoțitorul sub un pretext și se duce lângă iubitul său. Achitarea notei de plată a întregii consumații este lăsată în seama bătrânului Alcindoro.

Actul al III-lea
E iarnă. La periferia Parisului, în fața unui han, Mimì a venit să-l caute pe Marcello pentru a se sfătui cu el: nu mai este fericită alături de Rodolfo care, în ultima vreme, o privește cu o atenție bănuitoare, cu o gelozie ce o chinuie. Glasul lui Rodolfo o face să se ascundă. Acesta îi spune lui Marcello că intenționează să se despartă de Mimì, fiindcă îi este necredincioasă; dar, nemaiputând să ascundă adevărul, mărturisește cu amărăciune că această conviețuire în sărăcie și lipsuri agravează boala necruțătoare a lui Mimì și de aceea se simte dator să o părăsească, pentru a-i cruța sănătatea. Auzindu-i cuvintele de unde era ascunsă, Mimì, în lacrimi, dar cu inima împăcată, alergă în brațele iubitului care nu-i înșelase dragostea. Din han ies, certându-se, Musetta cu Marcello. Pictorul îi reproșează ușuraticii Musetta necredința și frivolitatea, în timp ce Mimì și Rodolfo își reamintesc clipele frumoase ale trecutului. Aceștia din urmă pleacă îmbrățișați, hotărâți să amâne despărțirea lor până la primăvară.

Actul al IV-lea
În mica mansardă, Rodolfo și Marcello, despărțiți de mai multă vreme de iubitele lor, resimt tristețea singurătății. Sosesc ceilalți doi prieteni, Colline și Schaunard, abătuți din cauza lipsei de lucru și a sărăciei. Dar, antrenându-se în glume pe seama mizeriei în care trăiesc, tinerii încep un cadril (dans lent francez), imaginând un adevărat salon în mansarda îngustă și săracă.

Când veselia este în toi, apare Musetta cu răsuflarea tăiată, anunțându-i că Mimì, grav bolnavă, așteaptă jos, prea slabă pentru a urca singură. Rodolfo aleargă să o ajute, în timp ce Musetta le povestește celorlalți că biata Mimì, simțindu-și sfârșitul aproape, a ținut să-și mai vadă iubitul pentru ultima oară. Musetta pleacă împreună cu Marcello să-și vândă cerceii pentru a lua medicamente, iar Colline își ia adio de la vechiul și unicul palton, pe care îl va vinde pentru a-și ajuta prietenii.

Rămași singuri, Mimì și Rodolfo își amintesc prima lor întâlnire, primul dar, bucuriile și necazurile care i-au unit. Prietenii revin și-i dăruiesc bolnavei ceea ce și-a dorit întotdeauna – un manșon care să-i încălzească mâinile. Mimì pare fericită. După un moment de liniște și speranță… în zadar o strigă Rodolfo printre hohote de plâns. Mimì e moartă.