Il Trittico: Il Tabarro, Suor Angelica, Gianni Schicchi – BUCHAREST OPERA FESTIVAL

BUCHAREST OPERA FESTIVAL 2024 – All Puccini edition
Ediția a III-a

Opera din Braşov

Il Trittico: Il Tabarro, Suor Angelica, Gianni Schicchi de G. Puccini

Dirijor: Cristian Sandu (invitat)

IL TABARRO

Michele
Adrian Mărcan

Giorgetta
Cristina Radu (debut)

Luigi
Adrian Dumitru (debut)

Frugola
Florentina Soare (debut)

Talpa
Ștefan Schuller

Tinca
Claudiu Bugnar

Vanzatorul de canzonette
Dan Ionescu

Doi Îndrăgostiți
Maria Catrina si Bogdan Mirică

Corul Operei din Brașov

Regia artistică: Alexandru Nagy

SUOR ANGELICA

Suor Angelica
Aurelia Florian

La Zia Principessa
Carmen Topciu

La Maestra Delle Novizie
Asineta Răducan

La Badessa
Cristina Coatu

Suor Genovieffa
Iuliana Stârlea (debut)

Una Novizia
Andromeda Nemeș

Suor Osmina
Daniela Surdeanu

Suor Dolcina
Geanina Tomescu

Prima Sorella
Anca Moguț

Seconda Sorella Cercatrice
Anca Panait

La Suora Infirmiera
Rodica Iuga

Copilul
Anastasia Stârlea (debut)

Regia artistică: Valentina Mărgăraș

GIANNI SCHICCHI

Gianni Schicchi
Alexandru Aghenie

Lauretta
Silvia Micu (debut)

Zita
Asineta Răducan

Rinuccio
Liviu Iftene

Gherardo
Mugurel Oancea

Nella
Corina Klein

Gherardino
Anastasia Stârlea (debut)

Betto
Marian Rește

Simone
Lorand Cristian

Marco
Valentin Marele

La Ciesca
Cristina Roșu

Spinelloccio
Paul Tomescu

Notarul Ser Amantio di Nicolao
Șerban Lupei (debut)

Pinellino, un pantofar
Andrei Lucian Ionescu (debut)

Guccio, un vopsitor
Șerban Dinu (debut)

Buoso Donati
Marius Tămășanu

Regia artistică: Marian Pop

***

SINOPSIS

*
IL TABARRO
Libretul de Giuseppe Adami dupã „La Houppelande” de Didier Gold

Acţiunea se desfăşoarã la Paris, pe un şlep de pe Sena, la începutul secolului XX.

Aproape de asfinţit, hamalii din port tocmai termină de descărcat barca lui Michele. Giorgetta, tânăra lui soţie, le oferă tuturor ceva de băut şi toţi dansează pe melodia unui acordeonist ambulant. Tinca o invită pe Giorgetta, însă nefiind un dansator priceput, este imediat înlocuit de tânărul Luigi, amantul ei. Şeful se întoarce, iar docherii îşi reiau munca. Michele şi Giorgetta vorbesc despre trecut şi viitor; el, într-o dispoziţie proastă, ea, însă, pare fericitã. Între timp, un vânzător de canzonette ajunge pe mal şi îşi vinde marfa câtorva croitorese, abia ieşite de la muncă. Apare Frugola, căutându-l pe Talpa, soţul ei. Aduce cu ea o traistă plinã cu lucruri pe care le adunase umblând prin oraş şi îi aratã Giorgettei o cutie cu mâncare pentru motanul ei.

Ziua de lucru se termină; Tinca merge spre cârciumă, ceilalţi se opresc să vorbească cu Giorgetta, iar Michele coboară în cală. Frugola visează la o căsuţă la ţară unde s-ar putea odihni cu soţul şi motanul ei, în timp ce Luigi şi Giorgetta rememorează cu emoţie viaţa din suburbiile Parisului. Frugola şi Talpa pleacă, Luigi rămâne în urmă scuzându-se că vrea să vorbească cu Michele; de fapt, el vrea doar să fie singur cu Giorgetta. Suportând din ce în ce mai greu duplicitatea şi sărăcia, Luigi se hotărăşte să plece de pe şlep. Reapare Michele şi reuşeşte să-l convingă să lucreze în continuare pe barcă.

Se lasă seara. Cei doi amanţi stabilesc să se întâlnească mai târziu: un chibrit aprins va fi semnalul că totul e în regulă. Între timp, pe punte, Michele şi Giorgetta îşi amintesc trecutul lor când trăiau cu toţii fericiţi, acum însă Giorgetta e schimbată, poate amintirea băieţelului lor pierdut nu o lasă să doarmă. Ea dă vina pe oboseală şi coboară în cală chiar în timp ce un cuplu se plimbă de-a lungul malului cântând. Michele rămâne în urmă, cu gânduri negre, înfăşurat în mantaua lui grea, se uită cum curge apa neagră a Senei; îşi ia pipa din buzunar şi o aprinde cu un chibrit şi, fără să vrea, dă astfel semnalul aşteptat de Luigi. Michele îl recunoaşte, înţelege trădarea şi îl omoară, ascunzându-l în mantaua lui. Giorgetta iese din cală, speriată de zgomote, încercând să-şi împace soţul. Michele ridică mantaua, oferind femeii spectacolul groaznic al morţii lui Luigi.

*
SUOR ANGELICA

Acţiunea se petrece pe la sfârşitul anului 1600, într-o mănăstire, unde viaţa se desfăşoară în obişnuinţa şi rigorile sale: rugăciuni către statuia Madonei, penitenţă, binecuvântări de la maica stareţă, călugăriţe care lucrează, sapă, udă flori, aleargă, râd, sora Zelatice care le ceartă pe întârziate… într-un cuvânt viaţa obişnuită într-o mănăstire de maici. Numai Suor Angelica este mai tăcută, mai retrasă, nu vrea să se destăinuie nici măcar singurei persoane care ii arata puţină căldură sora Genovieffa.

Angelica fusese trimisă la mănăstire pentru a pune capăt scandalului iscat odată cu naşterea nelegitimă a fiului ei, păcat condamnat de societate şi neiertat de familie. De şapte ani este printre maici, fără nicio ştire despre fiul ei şi nici despre familie. Şi iată, într-o zi, la mănăstire apare Zia Principessa, mătuşa Angelicăi, dar nu ca să o consoleze, nu să-i vorbească despre copil… ci spre a-i adânci rana şi a-i impune să semneze un act prin care să renunţe la moştenirea familiei în favoarea surorii ei mai mici, Anna Viola, care astfel se poate căsători. Fără o vorbă, Suor Angelica semnează actele şi se îndepărtează. Cu o agitaţie crescândă imploră veşti despre fiul său. Află că a murit… Suor Angelica se prăbuşeşte cu un ţipăt, toată viaţa ei s-a năruit… „Senza mamma bimbo, tu sei morto!” este şi cel mai frumos moment muzical al operei.

Meşteră în licori tămăduitoare din plante, îşi pregăteşte un nefast amestec de esenţe preferând să treacă într-o altă lume, cerând iertare într-o rugăciune disperată, Fecioarei Maria. Din cer, corul îngerilor îi dă înştiinţarea mântuirii. Suor Angelica moare cu vizinea fiului său chemând-o în cer.

*
GIANNI SCHICCHI

Acţiunea se petrece în Florenţa, în casa bătrânului negustor Buoso, care moare chiar în prezenţa rudelor sale, a căror vizită este motivată de aştepatata moştenire, deloc neglijabilă. Însă Buoso lasă averea lui toată unor călugări dintr-o mănăstire, printr-un testament deocamdată de negăsit. Rinuccio, nepotul favorit al lui Buoso, îl găseşte şi… cum este îndrăgostit de Lauretta, fiica lui Gianni Schicchi, va negocia predarea testamentului pentru propria sa fericire…

Gianni, venit de undeva din provincie, are reputaţia unui descurcăreţ om de afaceri şi i-ar fi putut ajuta în împărţirea averii bătrânului. Nu este însă agreat de rudele în vârstă ale lui Buoso care nu acceptă provinciali în familia lor. Totuşi, sunt nevoiţi să primească propunerea lui Rinuccio. Se citeşte testamentul şi se confirmă adevăraţii moştenitori. Tot sfatul lui Rinuccio este cel mai bun: acela ca descurcăreţul Gianni Schicchi să găsească soluţia averii deja pierdute. Chiar în momentul în care Rinuccio, care acum are şi confirmarea iubirii Laurettei, îşi exprimă planul în faţa rudelor rămase fără avere şi fără soluţii. Apare medicul să consulte pacientul despre care nu ştia că deja murise. Lui Schicchi îi vine ideea să-i folosească „vocea” bătrânului Buoso, rugându-l pe doctor să treacă mai târziu. De aici i se naşte altă idee… şi, dându-se drept Buoso, dictează un nou testament în prezenţa unui notar. Colosala idee este îmbrăţişată de toţi şi astfel se ţese adevărata înşelăciune. Iscusitul ţăran Gianni Schicchi atrage însă atenţia rudelor că odată ce au fost de acord, nimeni nu mai poate da înapoi decât cu riscul condamnării prin lege a unei astfel de fapte. În acordul tuturor, „tăvălugul” este pornit…

Un nou testament se scrie şi se certifică de către notar. Nimeni nu-l poate întrece în iscusinţă pe Schicchi… şi, încet-încet, toate bunurile bătrânului şi bogatului Buoso trec pe numele lui Gianni Schicchi, sub semnătura notarului. Nemulţumirea rudelor este stăpânită de abilitatea cu care provincialul Schicchi îi cuminţeşte, făcând referire la legea care i-ar condamna pe toţi prin participare la înşelăciune.

Ultimele cuvinte aparţin tot lui Schicchi care, conştient că va trebui să-şi ispăşească condamnarea la infern (făcând referire la celebra lucrare a lui Dante), îşi justifică fapta prin dorinţa de a ajuta tânăra pereche, Lauretta şi Rinuccio.