La piață

Mihail Jora

 
Regie și Coregrafie Livia Tulbure - Gună
Scenografie Viorica Petrovici
Asistenți coregrafie Roxana Popescu, Mirela Simniceanu

Distribuție

Spectacol dedicat Zilei Culturii Naționale

Distribuția spectacolului din 20 octombrie 2007

Dirijor: Cornel Trăilescu

Chiva
Adela Crăciun

Polițistul
Virgil Ciocoiu

Caruselistul
Alin Gheorghiu

Logodnica
Magdalena Rădulescu

Afaceristul
Antonel Oprescu

Cetățeanul turmentat
Valentin Stoica

Trei golani
Cristina Mitu, Vittorio Malan gone, Vicențiu Popescu

 

Cu participarea Ansamblului de Balet și a Orchestrei Operei Naționale București

 

 

Spectacolul va fi transmis online pe site-ul instituției și pe canalul de Youtube al Operei Naționale București. Înregistrarea va fi accesibilă publicului doar pe durata difuzării spectacolului.



 

SINOPSIS

La piață
balet într-un act de Mihail Jora

 

Piaţa unui oraş, dimineaţa devreme. Muzica încearcă să zugrăvească, prin colorit, apariţia zorilor. Pentru unii, orologiul care bate ora cinci anunţă începutul unei noi zile, iar pentru alţii – sfârşitul unei nopţi de muncă sau de distracţie. Un ultim chefliu este dat afară dintr-un local de noapte. Acesta rătăceşte prin piaţă, ameţit de aburii alcoolului şi se îndreaptă spre un carusel din apropiere, unde proprietarul acestuia meştereşte ceva la mecanismul maşinăriei.

Chiva, o fată de condiţie modestă, dar care aspiră la o altă viaţă îşi încheie munca la această oră târzie, după ce şi ultimul client a părăsit localul în care ea lucrează. Paşii o poartă spre o vitrină în care vede zilnic o superbă haină de blană, pe care şi-o doreşte. Proprietarul caruselului, care o place, încearcă să intre în vorbă cu ea. Chiva nu este, însă, prea interesată de flirt şi continuă să privească fascinată eleganta haină de blană din vitrină. Momentul este întrerupt de apariţia unor femei uşoare, care intră gălăgioase în piaţă. Îşi face apariţia şi un grup de tineri bărbaţi, care îşi caută de lucru. Are loc o scurtă altercaţie între un angajator şi bărbaţii care nu au avut şansa de a-şi găsi un loc de muncă în acea zi. Proprietarul caruselului încearcă să-i consoleze pe şomeri. Femeile uşoare înveselesc atmosfera. Piaţa este animată şi de prezenţa altor femei, care îşi văd de treburile lor zilnice.

În tot acest timp, Chiva rămâne fascinată, cu ochii la blana din vitrină. Când apare proprietarul magazinului (Afaceristul), fata încearcă să negocieze preţul hainei de blană, dar fără niciun rezultat.

Din spatele caruselului, intră în piaţă, gonind pe biciclete, trei golănaşi care par să fie urmăriţi. Intră în scenă şi un poliţist însoţit de patrula sa, după care îşi face apariţia şi logodnica acestuia. Fata, care cunoaşte sensibilitatea iubitului său la farmecele feminine, nu-l scapă din ochi. Fercheşul poliţist atrage privirile femeilor uşoare din piaţă, care îl înconjoară imediat. Chiva este şi ea atrasă de frumosul poliţist şi vrea să prindă un moment prielnic  pentru a se apropia de acesta. În zadar o copleşeşte proprietarul caruselului cu gesturi tandre: în mintea ei este din ce în ce mai puternică dorinţa de a-l prinde în mreje pe poliţist.

Într-un stop-cadru, Chiva se visează îmbrăcată cu haina de blană, păşind printre doamne şi domni eleganţi. Foarte repede însă, atenţia ei, se reîntoarce la spectacolul pieţei şi vede cum poliţistul îi dăruieşte logodnicei sale o eşarfă foarte frumoasă. Scena aceasta o face să-şi dorească şi mai mult să-l cucerească pe poliţist. Atât logodnica, cât şi proprietarul caruselului încep să înţeleagă intenţiile Chivei. Flirtul dintre cei doi devine tot mai greu de tolerat. Logodnica, având ca aliate câteva femei din piaţă, o atacă pe Chiva, în ajutorul căreia sar femeile uşoare. Conflictul grupurilor care se înfruntă se transformă într-o nebunie totală. Întreaga piaţă participă la cearta celor două femei, împărţindu-se în două tabere. În tot scandalul declanşat, doar poliţia mai poate face ordine. La apariţia lor, oamenii revin la preocupările lor cotidiene.

În mijlocul pieţei a rămas doar beţivul trezit de vacarmul iscat. Încet-încet, totul reintră în normal ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Doar „cetăţeanul turmentat” pare să fie intrigat de incidentul la care a fost martor.