Roșu și negru

Livia Teodorescu-Ciocănea

 
Regie și coregrafie Alexa Mezincescu
Decor Viorica Petrovici
Costume Adriana Grand
Dirijorul corului Vasile Corjos
Asistenți coregrafi Petruța Dumitriu, Tiberiu Almosnino
Pregătire muzicală Rodica Birău
Distribuție  

Spectacol dedicat Zilei Culturii Naționale

Distribuția spectacolului din 28 mai 2000:

Dirijor: Răsvan Cernat

Julien Sorel
Răzvan Mazilu

Doamna de Rênal
Corina Dumitrescu

Mathilde de la Mole, fiica marchizului de la Mole
Monica-Alexandra Petrică

Sorel tatăl
Sorin Badea

Frații lui Julien
Alexandru Boxan
Răzvan Marinescu

Domnul de Rênal
Remus Câmpeanu

Elise
Gabriela Mocanu

Marchizul de la Mole
George Mocanu

Prințul Korasoff
Mircea Crăciun

Doamna Mareșal de Fervaque
Ana Dumitrescu

Marchizul de Coisenois
Sorin Badea

Doamna de la Mole
Beatrice Ene

Domnul Valenod
George Mocanu

Părintele Pirard
Cătălin Opaschi

Doamna Derville
Maria Popa-Mereț

Fantasma mamei lui Julien
Mariana Marinescu

Contele de Besançon
Ștefan Soare

 

Soliști vocali
Mihaela Stanciu, Romeo Cornelius

 

Cu participarea Ansamblului de balet, a Orchestrei și a Corului de bărbați ai Operei Naționale București

 

Spectacolul va fi transmis online pe site-ul instituției și pe canalul de Youtube al Operei Naționale București. Înregistrarea va fi accesibilă publicului doar pe durata difuzării spectacolului.



SINOPSIS

Roșu și Negru
balet în trei acte după romanul lui Stendhal

PROLOG
MATCA

Universul interior al lui Julien. Influenţe, aspiraţii.
Univers în expansiune. Materie cosmică fundamentală în continuă transformare. Naşterea unui arhetip: un om, un destin numit Julien. Energie spirituală şi univers interior populat de imaginea altor oameni ale căror destine îi vor marca evoluţia. Iubire şi moarte, viaţă şi moarte. Întunericul primordial şi deplasarea spre roşu a universului. Întuneric şi lumină. Gloria militară sau autoritatea ecleziastică.

ACTUL I
Tabloul I: Un orăşel numit Verrières (Dans francez; Promenada; Marşul soldaţilor I; Dansul fetelor; Marşul soldaţilor II)
Pe Drumul credinţei, numele dat promenadei publice, se plimbă militari, tineri teologi, precum şi persoanele de vază ale orăşelului Verrières: domnul de Rênal (primarul oraşului), alături de soţia sa şi de cei trei fii ai lor, Valenod (rivalul lui de Rênal, director al aşezământului de săraci, care aspiră la postul de primar şi care îi făcuse cândva curte doamnei de Rênal) etc. Părintele Chélan, bătrânul paroh al ţinutului, îl recomandă primarului pe Julien Sorel ca pe un bun latinist, demn de a fi preceptorul copiilor acestuia.

Tabloul al II-lea: Un tată şi un fiu (Cearta; Tocmeala; Bătaia)
Julien Sorel este fiul unui cherestegiu din Verrières. Orfan de mamă, dispreţuit de tatăl şi de fraţii săi pentru înclinaţia sa spre învăţătură, Julien trăieşte în lumea imaginară a eroilor săi. El visează la gloria unei cariere militare, precum cea a eroului său Napoleon, sau la autoritatea dobândită prin haina bisericească. Lecturile oferite de către Chirurgul major, veteran în războaiele napoleoniene, precum şi învăţăturile teologice primite de la părintele Chélan îi influenţează profund destinul. Julien este tratat cu brutalitate de tatăl şi fraţii săi. Este dispreţuit de aceştia pentru înclinaţia sa spre învăţătură şi considerat inapt pentru munca fizică. Domnul de Rênal îi propune bătrânului Sorel ca Julien să devină preceptorul copiilor săi. Are loc tocmeala. Pe un alt plan, Julien o zăreşte pe doamna de Rênal trecând pe promenadă. După plecarea domnului de Rênal, Julien este bătut cu bestialitate de tatăl şi fraţii săi. Bătrânul Sorel îl bruschează pe Julien, aruncându-i în apă cartea despre Napoleon, pe care acesta o citea cu pasiune: Memorialul de la Sfânta Elena.

Tabloul al III-lea: Biserica
Înainte de a pleca la casa Domnului de Rênal, Julien, bătut şi umilit, se refugiază în biserică. Rămas singur, se roagă în capela bisericii. Găseşte pe pupitrul stranei o hârtie tipărită pe care era scris: Amănunte asupra execuţiei şi asupra ultimelor clipe ale lui Louis Jenrel, executat la Besançon la data de…. Tulburat de asemănarea terminaţiei numelui, Julien are presimţiri tragice şi i se pare că zăreşte sânge lângă agheasmatar. Se creează din nou iluzia pătrunderii în universul interior al lui Julien, prin apariţia fantasmei mamei lui şi a grupului de personaje imaginare din prolog. Ruşinat de spaima lui tainică, se reculege şi îşi ordonă într-un elan eroic: La arme!

ACTUL II
Tabloul I: Casa Primarului (Întâlnirea; Familia Primarului-Passacaglia)
Julien se apropie cu teamă de casa primarului, ţinând sub braţ o carte – învăţătura rămânându-i singurul sprijin moral. Doamna de Rênal îl zăreşte pe Julien, a cărui frumuseţe şi puritate o emoţionează. Se arată fericită că un astfel de om sensibil şi delicat se va ocupa cu blândeţe de copiii săi. Julien, la rândul său este fermecat de frumuseţea şi de naturaleţea Doamnei de Rênal şi îi făgăduieşte că nu le va face nimic rău copiilor. Încurajat de blândeţea sa, Julien îndrăzneşte să-i sărute mâna. Domnul de Rênal şi cei trei copiii ai acestuia se arată încântaţi de Julien. Faima cunoştinţelor uimitoare în limba latină ale lui Julien se răspândeşte în tot oraşul. Micii burghezi din Verrières vin în casa primarului pentru a vedea “minunea”. Julien impresionează prin recitarea din memorie, în limba latină, a oricărui verset din Biblie. Tânărul obţine astfel prima victorie asupra societăţii pe care doreşte să o învingă prin forţe proprii. Îşi câştigă cu această ocazie titlul de “domn”.

Tabloul al II-lea: Vergy (Vergy; Remuşcări; Devoţiune; Scrisoarea anonimă)
Familia se mută pentru o vreme la ţară, într-un conac cu livezi din Vergy. Îndrăgostită de Julien, Doamna de Rênal trăieşte clipe de extaz în prezenţa acestuia. Însoţită de prietena sa, Derville, doamna de Rênal se lasă vrăjită de jocul erotic iniţiat de Julien. Acesta este tulburat de nobleţea şi căldura sufletească ale doamnei de Rênal, dar, neputându-şi uita condiţia socială, nu-şi îngăduie să se lase în voia sentimentelor. A o cuceri pe Doamna de Rênal devine o datorie de conştiinţă, şi în acelaşi timp, o nouă victorie asupra propriei condiţii şi asupra societăţii. Prins în propria capcană, Julien se îndrăgosteşte de doamna de Rênal. Orologiul bate ora 2 noaptea. Deşi încă jucând rolul cuceritorului, Julien este copleşit de dragostea doamnei de Rênal, îndrăgostindu-se nebuneşte. Doamna de Rênal este cuprinsă de remuşcări, învinuindu-se pe sine de boala micuţului Stanislas. Julien îşi arată devoţiunea faţă de doamna de Rênal. Domnul de Rênal primeşte o scrisoare anonimă prin care este denunţată legătura amoroasă dintre Julien şi soţia sa. Scrisoarea a fost trimisă de către duşmanul său, Valenod şi camerista doamnei de Rênal, Elise. Julien este nevoit să părăsească oraşul Verrières şi, cu sprijinul părintelui Chélan, pleacă la seminarul de la Besançon.

Tabloul al III-lea: Seminarul din Besançon
Julien trăieşte în meditaţie şi austeritate. Îl întâlneşte pe părintele Pirard, care îi devine mentor şi protector. Intrigile marelui vicar Frilair îi determină pe părintele Pirard şi pe protejatul său să plece la Paris. Julien devine secretar al Marchizului de la Mole, pair al Franţei.

ACTUL III
Tabloul I: Aristocraţia pariziană (Balul; Dansul Seducţiei; Singur)
Bal la palatul domnului de Retz. Julien se confruntă cu aristocraţia pariziană. Circumspect şi orgolios, se comportă rece şi distant, deşi familia marchizului de La Mole îi arată respect şi chiar admiraţie. Mathilde, fiica marchizului, foarte inteligentă şi cultivată, visează la pasiuni şi eroism, asemenea idolilor săi, regina Margareta de Navarra şi Boniface de La Mole. E plictisită de tinerii aristocraţi, neinteresanţi şi lipsiţi de virtuţi excepţionale, aşa cum sunt eroii cărţilor pe care le citeşte în secret. În acest context, Julien pare să fie demn de dragostea ei. Iubindu-l pe Julien doar pentru calităţile sale şi nu pentru rang, Mathilde ar înfrunta societatea şi s-ar ridica la înălţimea eroilor din cărţile pe care le citeşte în secret. Mathilde îl atrage pe Julien într-un joc al seducţiei, devine amanta lui, după care îl părăseşte. Julien suferă umilinţa de a fi părăsit de o fiinţă atât de trufaşă ca Mathilde. Amintirea mamei sale îl copleşeşte. Se simte singur şi nefericit.

Tabloul al II-lea: Jocul scrisorilor (Korasoff; Passion-Tango; Mme Férvaques)
Prinţul Korasoff îl sfătuieşte pe Julien să pretindă că e îndrăgostit de d-na mareşal de Férvaques în scopul de a o recuceri pe Mathilde. Îi oferă 53 de scrisori de dragoste, gata scrise, pe care Julien le poate trimite d-nei mareşal de Férvaques. Urmând sfatul prietenului său, prinţul Korasoff, Julien joacă rolul de îndrăgostit faţă de d-na mareşal de Férvaques, afişând, în acelaşi timp, o indiferenţă totală faţă de Mathilde. Aceasta, învinsă, îi mărturiseşte lui Julien dragostea sa. Mathilde îi scrie tatălui său că este hotărâtă să se căsătorească cu Julien.

Tabloul al III-lea: Răzbunarea (Scandalul; Garnizoana; Scrisoarea d-nei de Rênal; Clopote)
Marchizul de La Mole este scandalizat de hotărârea celor doi de a se căsători împotriva convenienţelor sociale. Pentru a-l face demn de mâna fiicei sale, hotărăşte să îl trimită pe Julien locotenent de husari în armată, la Strassbourg şi îl împroprietăreşte. Ameţit de Gloria de a fi devenit locotenent de husari, Julien nu se gândeşte decât la viitoarea sa carieră. Când, în sfârşit, nunta cu Mathilde fusese hotărâtă, o scrisoare semnată de doamna de Rênal îl denunţă pe Julien ca pe un seducător fără scrupule, dornic de parvenire. Cu gândul răzbunării, Julien se întoarce la Verrières şi o împuşcă pe doamna de Rênal în biserică, în timpul slujbei. Este arestat.

EPILOG
Închisoarea; Judecata; Ultima întâlnire; Execuţia; Moartea d-nei de Rênal
Julien petrece în închisoare clipe de meditaţie asupra destinului său, simţindu-se învins. Este distrus la gândul că a ucis-o pe D-na Rênal, singura fiinţă care îl iubea şi care merita dragostea lui. Mathilde încearcă să-l determine să ceară recurs şi apelează la clemenţa marilor judecători şi chiar a regelui. Julien este împietrit în hotărârea de a muri şi nu numai că nu face recurs, dar, la judecată, pledează pentru propria vinovăţie. Valenod, prin diferite intrigi, are un rol hotărâtor în sentinţa de condamnare la moarte a lui Julien. Refăcută după rana pricinuită de împuşcătură, D-na de Rênal, spre surprinderea şi fericirea lui Julien, îl vizitează în închisoare spre a-l ierta. Iubirea celor doi renaşte mai puternică decât oricând, umbrită însă de durerea iminentei despărţiri. Julien îşi dă seama că dragostea pentru D-na de Rênal a fost singurul lucru cu adevărat important din viaţa lui. Julien este decapitat. Mathilde ia capul lui Julien pentru a fi îngopat în munţi, aşa cum Margarete de Valois făcuse cu iubitul său, Boniface de la Mole. Deşi îi promisese lui Julien că nu se va sinucide şi că va avea grijă de copilul său şi al Mathildei, doamna de Rênal nu poate supravieţui mai mult de câteva zile. Aceasta se stinge de durere, îmbrăţişându-şi copiii.